De la finalul sezonului 2024/2025, toată suflarea dinamovistă — și, în general, toți pasionații de fotbal — asistă la un adevărat serial cu suspans: transferul lui Dennis Politic la rivala FCSB.
Discuțiile aprinse sunt perfect justificate. Nu e vorba doar de o simplă mutare, ci de un transfer între două cluburi cu o rivalitate istorică, cele mai titrate din România. Firește că a stârnit reacții.
Trecuse ceva timp de la ultimele „dezertări”. Cătălin Straton a plecat liber de contract la FCSB în sezonul 2020/2021, iar Harlem Gnohere a fost ultimul jucător vândut direct, Dinamo încasând 250.000 de euro în schimbul său. Niciuna dintre aceste afaceri nu a fost, sincer vorbind, inspirată.
Îmi amintesc bine cât a fost regretat Straton, iar suma încasată pentru Gnohere părea modestă, mai ales dacă ne uităm la randamentul lui la rivali.
Așadar, rumoarea din jurul lui Politic nu e deloc surprinzătoare. Este, probabil, cel mai fierbinte subiect al acestei pauze competiționale. Dar dincolo de emoție, merită să privim și cu ceva mai multă rațiune.
Dennis Politic și începutul la Dinamo
Dennis Politic a semnat cu Dinamo pe 28 septembrie 2023, la 23 de ani, având o cotă de 250.000 de euro pe Transfermarkt. Venise din ligile inferioare ale Angliei și Italiei, după experiențe la Port Vale, Cremonese, dar și în academiile unor cluburi precum Manchester United, Bolton sau Salford.
Deși transferul părea promițător, puțini anticipau o creștere atât de rapidă a cotei sale.
A avut evoluții bune, a arătat potențial și, în primul sezon (2023/2024), a marcat 8 goluri în 22 de meciuri. În play-out, a mai jucat 8 partide și a oferit două assisturi. Să nu uităm nici cele două goluri marcate în barajul pentru menținerea în Superligă.
În sezonul 2024/2025, a avut un parcurs similar ca număr de minute, marcând de 6 ori în 21 de meciuri și oferind un singur assist. În play-off, a bifat doar 195 de minute în 5 meciuri, cu o pasă de gol.
În total: 63 de meciuri, 14 goluri, 4 assisturi. Nimic excepțional, dacă e să fim sinceri.
Sigur, accidentările i-au afectat constanța, dar chiar și așa, cifrele nu justifică întotdeauna entuziasmul din jurul lui. Și totuși, acesta a existat.
Aura de căpitan și imaginea construită
Politic nu a fost un jucător care să „rupă gura târgului”, dar a avut priză la public. A fost promovat intens, văzut ca un lider și chiar investit cu banderola de căpitan, o mișcare care pare mai degrabă strategică decât bazată pe merite sau atașament față de club.
A prins foarte bine mai ales la tinerii suporteri, iar ei par cei mai afectați de plecarea sa.
Între timp, cota lui pe Transfermarkt a crescut de aproape cinci ori, până la 1.200.000 de euro. A prins și o convocare la naționala României. Toate astea au crescut valoarea percepută — dar nu neapărat și cea reală.
Dinamo a reușit să îl vândă pe Dennis pentru o sumă bună și, pe lângă bani, a primit și un jucător tânăr, cotat la 800.000 de euro. Este, fără îndoială, una dintre cele mai inspirate mișcări de piață ale clubului din ultimii ani.
Conducerea a considerat că Politic și-a atins plafonul și că e momentul ideal pentru o despărțire. Dacă a fost o decizie corectă, vom vedea. Dar, ca strategie financiară și de imagine, pare impecabilă.
Marketing sau sentiment?
Desemnarea lui Politic ca lider în vestiar pare, cel puțin pentru mine, o manevră de marketing. A funcționat: a dat bine în ochii fanilor, i-a crescut profilul și a facilitat un transfer avantajos.
A fost o decizie corectă? Aici lucrurile devin mai nuanțate. Într-o lume a fotbalului tot mai comercială, în care loialitatea devine un lux, astfel de mutări nu mai surprind. Tot mai puțini jucători își dedică întreaga carieră unui singur club sau refuză din principiu să joace pentru rivali.
Dacă banderola a fost oferită cu scop pur comercial, suporterii au toate motivele să se simtă trădați. Emoțiile nu sunt unelte de marketing — sau, cel puțin, nu ar trebui să fie.
Dar un club de fotbal are nevoie de bani, nu doar de aplauze și poezie. Vânzarea jucătorilor trebuie să devină o sursă consistentă de venit pentru Dinamo.
Verdict personal
Eu, unul, nu-i port pică lui Dennis. Nu l-am perceput niciodată ca pe un dinamovist înfocat, iar imaginea asta de „câine adevărat” a fost, sincer, mai degrabă construită decât meritată. Cu toate astea, fanii l-au iubit, iar plecarea la FCSB a fost un duș rece.
Să fie o trădare? Să fie o afacere? Sau pur și simplu realitatea fotbalului modern? Oricare ar fi răspunsul, banderola de căpitan nu mai are greutatea de altădată.
