Pentru a construi ceva solid, rezistent, în care poți să ai încredere, sunt câteva ingrediente absolut necesare, iar printre ele aș enumera timpul, resursele și răbdarea.
Dinamo a fost, până cu puțin timp în urmă, ca o construcție care era la un pas de colaps, aproape toată structura de rezistență a fost măcinată și zdruncinată extrem de puternic în ultimii ani. Practic, clubul nu mai avea nicio bază de autosusținere, respira grație celor din afara clubului, dar care iubesc Dinamo necondiționat.
Când ne gândim la ultimii ani, ne raportăm foarte mult la situația din clasament și la rezultatele sportive, ignorăm în totalitate minusurile palpabile care au dus, în ani, la regres și stagnare.
De la „podul aerian” la visul unui nou titlu!
În 1948, rușii încercau să obțină controlul asupra Berlinului de Vest, aflat atunci sub ocupația aliaților vestici. Sovieticii au blocat toate căile terestre și feroviare spre Berlinul de Vest, încercând să-i forțeze pe Aliați să renunțe la oraș. A fost momentul în care, pentru a păstra controlul asupra orașului, Aliații au început să livreze mâncare, combustibil, medicamente și alte provizii esențiale cu avioanele. Erau momente când un avion ateriza la fiecare 30 de secunde, au fost livrate 2.3 milioane tone de alimente în decursul unui an.
Noi nu am avut un „pod aerian”, dar suporterii au „făcut cărare” către Săftica cu alimente, produse de curățat sau cumpărau mingile cu care băieții să se antreneze.
Dinamo, ca și club, nu mai avea fundație, nu mai avea practic nimic, doar suporterii care refuzau să lase clubul să moară.
Ultimii doi ani de zile au însemnat, în afară de reconstrucția echipei, o refacere a fundației care să susțină o echipă competitivă. Știm cu toții, sau ar trebui să știm, că fără o fundație solidă, nicio construcție nu va putea să reziste. Nimeni nu se gândește la fundație atunci când admiră o casă, nimeni nu o să spună, „bă, ce fundație tare ai făcut, ce fier armat și ce beton minunat ai folosit”, deși acolo s-au investit cele mai multe resurse.
Am spus-o de multe ori, Dinamo nu va putea atinge performanță dacă nu va avea, ca bază, un club puternic, capabil să susțină o echipă puternică. Visăm la titlu, la cupe europene peste noapte și uităm că încă nu am finalizat fundația, încă suntem în insolvență, încă avem de răbdat pentru a avea acel mare Dinamo la care visăm. Am râs cu toții de „creșterea organică”, ignorând că pentru a reconstrui clubul este nevoie de timp, resurse și răbdare.
Suntem într-un punct bun, clubul este stabil și sigur financiar, putem spune că am evoluat enorm și că majoritatea problemelor trecutului au rămas în urmă. Problema noastră de moment este clasarea pe locurile 4-6, în urmă cu 3 ani era o problemă majoră când doamna care o ajuta pe Doinița la contabilitate a intrat în concediu de maternitate. Era momentul când nașterea unui copil ne crea o problemă de personal majoră.
Timp, răbdare, resurse — doar așa putem să ajungem unde ne dorim!
