Dinamo s-a impus în deplasarea de la Sibiu cu scorul de 2-0, primul succes în deplasare obținut de Dinamo în actuala stagiune.
Era multă tensiune înainte de meci, s-a simțit un val de dezamăgire după înfrângerea cu FCSB din campionat. Era palpabilă, în comentarii, în reacțiile oamenilor, în ritmul de vânzare al biletelor. Dinamo avea patru meciuri la rând fără victorie în campionat și deja începea să fie aruncat cuvântul criză. Să joci un tur întreg fără victorii în deplasare, să ai cinci meciuri consecutive fără victorie, nu ar fi fost o situație simplu de gestionat de către Zeljko Kopic.
Dinamo a abordat meciul de ieri cu gândul la victorie, a fost echipa pozitivă, cu gândul să atace, total diferit față de ce am trăit în trecut la Sibiu. Hermannstadt ne-a administrat anul trecut două înfrângeri drastice, fiind atunci superiori ca exprimare în joc, atitudine, orice. De această dată, Măldărășanu a recunoscut faptul că a dorit să joace precaut, să securizeze defensiva, să nu mai primească așa de ușor goluri. Dinamo a avut de înfruntat o echipă grupată în propria jumătate, cu puține spații.
Cum putea fi deblocat jocul? Ori printr-o fază fixă, unde nu excela deloc în acest sezon, ori printr-o acțiune individuală. Am bifat a doua opțiune, Cătălin Cîrjan, cu o acțiune splendidă, în care a pătruns într-o defensivă foarte compactă, dar calitatea individuală a ieșit la rampă. Genul de acțiune care vine să demonstreze încrederea în acest tânăr jucător, de mare, mare calitate, cum puțini sunt în fotbalul românesc. Execuție fără probleme din partea lui Selmani și apoi Dinamo a jucat să conserve rezultatul.
Într-adevăr, ca să fim corecți până la capăt, nu am avut o prestație ofensivă solidă. Din păcate, Ahmed Bani a intrat destul de rău în joc, motivele nu le știu, dar nu a fost deloc ziua lui, cum nici Hakim nu s-a simțit prea confortabil în flancul stâng. Dar Boateng a luat o acțiune pe cont propriu, Cîrjan a înțeles perfect momentul și ce vrea să facă, o execuție mai degrabă de vârf decât de fundaș. Dinamo a învins cu stil, nu a fost un joc perfect, încă este loc de mult mai bine, dar o siguranță defensivă de care îmi era dor, fără probleme în a gestiona o echipă totuși disperată, care a luptat pentru propriul antrenor.
Peisajul victoriei nu era complet fără aportul fanilor. Dacă în derby am lăsat puțin de dorit ca presiune și atmosferă, ieri a fost ceva senzațional. Cei 1500-2000 de fani din peluză au cântat neîncetat, cu accentul pe „au cântat”, pentru că toți s-au implicat, un fond sonor dominat categoric de galeria noastră. Câte echipe se pot lăuda cu un astfel de public în deplasare?
Finalul a fost reprezentativ pentru Dinamo. Emoția, trăirea de dinamovist a lui Petre, a fost și a noastră în tribună. Da, sunt doar trei puncte în luna octombrie, dar am suferit, am așteptat după ele și lacrimile lui vor face ca mai mulți dinamoviști să privească altfel echipa. Ura nu ne definește, cât dragostea pentru Dinamo.
Din dragoste trebuie să luăm drumul stadionului și miercuri seara. Jucătorii au dat dovadă de caracter, o victorie cu stil, o victorie importantă și Dinamo revine acolo unde a fost mare parte din sezon, pe loc de play-off.
