Kopic a pus bine echipa în teren, a schimbat când a trebuit, a reușit să schimbe la pauză și să câștige centrul terenului, dar nu a putut antrena șansa, ingredientul vital în orice meci.
Echipele conduse de Leo Grozavu sunt echipe construite pentru luptă. Iașiul din acest sezon nu excelează prin jucători de calitate dar are o bună organizare și jucători care nu ezită să pună osul. Acest lucru s-a văzut foarte bine în meciul de aseară, în special în prima repriză, atunci când presingul și plusul de agresivitate al celor de la Iași i-a făcut să controleze centrul terenului, fară a fi însă periculoși decât într-o singură situație, atunci când Itu l-a făcut pe colegul Bogdan Alecu să exclame – E bine că ăsta a rămas la fel de impedicat cum era la noi!
Kopic a simțit pericolul, a schimbat la pauză, a corectat aseazarea în teren și Dinamo a înclinat terenul spre poarta gazdelor. Hakim și Selmani s-au întrecut în ratări foarte mari iar gazdele ar trebui să meargă duminică cu toată echipa în pelerinaj la Trei Ierharhi și să mulțumească divinității pentru punctul obținut.
Dacă e bine înseamnă că nu e rău!
Mulți dintre noi acceptau egalul, pe terenul celor de la Iași, considerând că ar fi un rezultat pozitiv, cu toate acestea avem frustrarea că , în conformitate cu realitatea din teren, Dinamo trebuia și merită să câștige acest meci. Putem spune că am observat și multe semne bune în această partidă.
Dinamo a făcut un joc tactic excelent, a absorbit presiunea gazdelor în prima repriză, apoi, după pauză a crescut nivelul de agresivitate, au fost corecții în așezare iar Dinamo a făcut legea în repriza secundă.
Fizic stăm bine, chiar dacă am jucat din trei în trei zile, muncă preparatorilor fizici se vede, Dinamo a fost peste Iași din acest punct de vedere și a avut resurse să forțeze până la finalul partidei. Kopic e antrenor, a știut ce să schimbe, când să schimbe, ce să le ceară, nu a putut antrena șansa, dar asta este imposibil de antrenat.
Au fost multe meciuri în care mingea a refuzat să între!
Nu a fost nici primul meci și sigur nu va fi nici ultimul în care am fost peste adversari, ne-am creat ocazii uriașe, dar mingea a refuzat să intre în poartă. Putem acuză valoarea jucătorilor, posibil să fie și asta, dar îmi amintesc și acum palmă zdravănă primită de Răducioiu de la Lucescu la finalul meciului cu Anderlecht, și Radu avea valoare. Atunci, că și acum a lipsit șansă, dar revine ea!
HAI DINAMO!
