Iată c-am ajuns și-n acest punct de-a dreptul trist atât pentru tine cât și pentru noi.
Momentul în care ai decis că este mai bine să faci un pas în spate atât pentru binele tău cât și al clubului pe care-l iubești și pe care l-ai ajutat pe cât de mult ai putut în acest moment. N-are sens să recurgem la cuvinte pompoase sau la metafore elaborate cu privire la tot ce s-a întâmplat în acest mandat, iar aceasta nu pentru că n-ai merita ci pentru felul tău de a fi, pentru seriozitatea, profesionalismul tău și pentru felul sincer, dedicat și elaborat prin care ți-ai aplicat conceptul și filozofia fotbalistică.
Ai ales să vii la Dinamo în momentul în care aproape toate persoanele angrenate în club au ales să dea bir cu fugiții, o perioadă în care mai toată lumea începea să ne cânte stâlpii și să pregătească înmormântarea. Ai fost încăpățânat și ai crezut în șansa ta și a clubului cât și-n sprijinul moral, financiar și vocal al suporterilor. S-a creat o simbioză aproape perfectă! Deși începutul a fost anevoios însă totodată de anticipat, ai rămas fidel principiilor tale și ne promiteai în continuu că vom juca fotbal.
Așadar ai reușit să-i convingi pe suporteri să-și schimbe subiectul de discuție, de la perspectiva de a juca în Liga a III-a, la faptul c-avem șanse reale de a accede în Play-Off. Ai reușit să aduci echipa în Play-Off-ul Ligii Secunde, cu largul concurs al rezultatelor ce-i drept, însă norocul ți-l faci cu mâna ta. Nimic n-a fost întâmplător, degeaba rezultatele ar fi fost cele necesare pe alte stadioane, dacă n-am fi obținut noi punctele necesare pentru a ajunge în postura respectivă.
Nu vom uita acea seara de octombrie neagră, în care sprijinul din cer al Unicului Căpitan ne-a ghidat spre victoria obținută împotriva celor de la Unirea Slobozia, de acea zi de weekend rece la Brașov unde reușeam o victorie categorică cu scorul de 2-0, de victoria zdrobitoare împotriva celor de la Unirea Constanța sau de deplasarea istorică pt o echipă de ligă secundă, 7000 de dinamoviști pe Municipalul din Sibiu unde am reușit să-i învingem pe cei de la CSC Șelimbăr. Minutul 90 al meciului decisiv împotriva celor de la Poli Timișoara a adus un val de tăcere în tribunele Arcului de Triumf, tăcere care n-a fost prelungită mai mult de 30 de secunde, moment în care a venit confirmarea c-am intrat în Play-Off!
Ai produs alături de echipă câteva rezultate care ne-au făcut să sperăm cu adevărat în șansa promovării pe prima scenă a fotbalului românesc. Ai provocat foarte multă durere celor care ne doreau moartea, celor care se bucurau de problemele financiare pe care le aveam ca și club, însă ai demonstrat c-o echipă cu buget limitat, finanțată în cea mai mare parte doar din donațiile suporterilor a reușit să învingă de o maniera zdrobitoare și totodată seacă o echipă deținută de Ministerul Apărării Naționale.
Ne-am văzut în postura de a juca barajul de promovare împotriva unei echipe de tradiție a României, FC Argeș Pitești. Ceea ce ai reușit alături de jucători în meciul tur ne-a făcut să visăm cu ochii deschiși la Prima Divizie, ne-ați determinat să ne înghesuim la returul disputat pe micuța arenă din Mioveni. Am fost cu miile în tribunele stadionului orășenesc și-ți mulțumim că ne-ai oferit motivul să invadăm terenul de joc, sărbătorind alături de tine revenirea pe prima scenă a fotbalului românesc!
Sezonul acesta din păcate s-a arătat a fi dificil, cu toții știam că ne va fi greu, însă nu ne așteptam să fie de o asemenea manieră. Nu dăm vina exclusiv pe tine, Ovidiu, deoarece niciodată nu există un singur vinovat cu privire la o situație de drept. Din păcate contextul n-a fost unul potrivit ca tu să-ți poți pune în aplicare filozofia și principiile după care te-ai ghidat. Ceea ce trebuie să știi cu siguranță, este că nimeni, niciodată nu va putea șterge ceea ce ai realizat tu la Dinamo în acest an și jumătate cât ai condus destinele sportive a acestui club. Clipele de bucurie în care ți-am strigat numele, momentele deosebite trăite alături de tine în toate colțurile țării vor rămâne veșnic întipărite în sufletele noastre.
Îți urăm mult succes, Ovidiu mai departe în cariera ta de antrenor și te așteptăm cu brațele deschise înapoi, alături de clubul pe care-l iubești cu atâta ardoare. Câinii vor fi mereu alături de tine și-ți vor purta faptele în suflet și-n cuget!
Doar Dinamo București!
