Meciul cu FCSB a produs o nouă deziluzie în rândul fanilor dinamoviști, care mulți dintre ei au ajuns la capătul răbdării.
Cum ar putea fi diferit, în condițiile în care simplu gest de a te uita pe clasament îți provoacă greață. Dacă te mai uiți și la statistici precum goluri primite și marcate, îți dai seama că este un colaps din punct de vedere sportiv.
Problema nu a fost doar meciul de ieri de pe Arena Națională, care a fost un anti-derby prin ce s-a jucat în teren, un meci decis de o execuție spectaculoasă, însă în rest a fost un chin ofensiv din partea noastră, o echipa incapabilă de creativitate. O formație temătoare, fără identitate, fără personalitate, fără leadership. Țin aceste lucruri și de valoarea jucătorilor? Cu siguranță, nu doar capacitatea de a ”da în minge” definește un jucător.
Discursul lui Ovidiu Burcă de la finalul partidei mi s-a părut sincer, dar mi-a demonstrat că este un om care nu are soluția. Dacă o avea, ar fi aplicat-o, dar ieri mi s-a părut că s-a jucat ultima carte pe care o avea la dispoziție. Așa este senzația, dar nu înseamnă că Ovidiu Burcă nu va fi pe bancă la următorul meci. Personal, mi-am exprimat punctul de vedere, deși în general e mai bine să te abții pe astfel de subiecte, dar o spun de câteva săptămâni că lucrurile nu merg în direcția dorită și dacă vrei să faci o schimbare, o faci acum….acum o lună de preferat.
Două lucruri pot fi valabile în același timp, lotul să fie unul modest, lipsit de perspective, care necesită intăriri semnificative în iarnă, care trebuie să aibă loc indiferent de numele antrenorului, dar asta nu înseamnă că nici lui Ovidiu nu îi iese nimic acum. Este un antrenor care nu mai găsește niciun fel de soluție, lotul nu mai răspunde la comenzi, pe jucători nici măcar prezența masivă l-a stadion nu i-a mobilizat. 23 000 de fani dinamoviști care au îndurat frigul crunt nu au contat în meci, e că și cum nu am fi fost acolo, pentru că în loc să îi mobilizăm, ei au evoluat cu teamă, un joc care nu oferă nimic pentru viitor.
Poziția de leadership atrage de la sine și responsabilitatea conducerii, iar în momentele decisive trebuie să acționezi. Decizia poate fi să nu faci nimic, să stai și să aștepți rezolvarea de la sine, dar cred că după 2 luni de a merge pe această cale, înțelegem că definiția nebuniei are un sâmbure (mare) de adevăr. Am optat să nu facem nimic, crezând că lucrurile se vor schimba de la sine. S-a întâmplat ceva? Ce s-a schimbat?
Eu cred în continuitate, dar nu în continuitate de dragul continuității. Asta mi se pare că facem acum și nu avem reacție. Situația e dincolo de alarmantă în clasament, puncte prea puține, prea puține meciuri rămase de jucat, iar datul din umeri nu va aduce nimic bun. Sper că în următoarele ore cineva cu capul pe umeri din zona acționarilor, conducerii, va veni cu o soluție, care să nu fie ,,analizăm după Voluntari”. Mult prea târziu…
P.S: Emoționant momentul cu tânărul Nicholas, care ne-a dat tuturor o lecție. Felicitări Asociației ,,Blondie” și celor din club care îi susțin. Chiar merită și cel mai frumos moment al serii a fost acela.
