Romania nu este o țară săracă, răsar autostrăzi unde nu te aștepți, ultima pune în legătură directă Buzăul cu Bucurestiul.
Dinamo oferă un fotbal ineficient, uneori frumos, mingea curge bine, dar suferă teribil în a aduna puncte. Putem vorbi de ghinion, de lipsa de concetrare, ca deobicei ne vom „contra” stabilind cum se împarte vina intre antrenor și jucători. Ceea ce am văzut la meciul de ieri însă, mă face să cred că o mare vină pentru rezultat aparține antrenorului.
Politicienii ar trebui să ia aminte de la Ovidiu, se chinuie de zeci de ani să construiască autostrăzi, antrenorul nostru a rezolvat problema în 90 de minute. Atunci când joci fară închizător riști să creezi bulavarde largi în sistemul defensiv, ieri la Buzău nu a fost o adevărată autostrada în apărarea noastră.
Neicutescu, Blejdea și restul băieților de sub comanda lui Pustai nu au avut nici o problemă în a accelera și a ajunge în postura de unu la unu cu fundașii noștri. Se circula bine prin prima noastră linie defensivă, nu îi încurca nimeni, nu îi amenda nimeni pentru exces de viteză.
Nu sunt un critic al lui Burca, mai degrabă cred că poate deveni un bun antrenor, dar sunt momente când trebuie să citești jocul și să te adaptezi în funcție de ceea ce se întâmplă în teren. Planul inițial, acela de a juca fară vârf a dat oarecum rezultete, Dinamo a ajuns de câteva ori în postura clară de finalizare, tot ce trebuia să schimbe la pauză era să introducă un închizător în locul inexistentului Nelut Roșu.
Ovidiu a ales să schimbe tot, sistemul, așezarea , mai puțin ce trebuia, un baraj pe acea autostradă pe care tot el o construise în prima repriză.
Din greșeli învățam, dar TIMPUL nu are niciodată răbdare.
HAI DINAMO!
