Despre ce sunt rândurile următoare!? .. cred că despre istoria unui uriaș decăzut, despre legende, despre amatorii prezentului, despre investitori-cămătari, despre ziariști habarniști, despre dinamoviștii din media, despre insolvențe, despre palmares sau pur și simplu despre noi.
De fapt, despre Dinamo .. atât cât l-am mai putea avea!
Nu te-ai săturat să-i privești cum ridică din umeri a nepăsare, mimând îngrijorarea!?
Nu ți-a ajuns ignoranța și veșnicele lor condiționări!?
Nu te-ai obișnuit că vor da exemple imbecile despre un nou Dinamo!? .. mestecând la infinit vorbe goale, un Dinamo chipurile mai sănătos .. dar altul.
Nu-i auzi zicând că le pare rău, doar rău!? .. după care tac, doar tac, căutând mereu alți vinovați.
Nu ai obosit să aștepți groparii de ieri, deghizați în salvatorii de astăzi!?
Nu ți s-a luat de miliardarii, autointitulați dinamoviști, care înșiră amintiri banale de acum jumătate de secol!?
Nu a devenit ridicol să aștepți „șeici” inventați care au văzut România doar la aeroport și-n cluburile de la Mamaia!?
Nu vrei să duci moștenirea mai departe!? .. care moștenire!? .. moștenirea din coregrafia simbol cu Cătalin și Dumitrache. Până s-a stins, Mopsul stătea lângă noi în tribuna aia murdară, incomodă și bătrână .. nu a tânjit o clipă după geamurile fumurii oribile, intitulate dizgrațios VIP, primul semn al cangrenei ce avea să cuprindă Dinamo. Să încercăm să trăim pentru el!
Nu vrei să-ți vezi din nou peluza în topurile ultra!? .. peluza cu care te-ai înfoiat de mic, unicul tău argument de performanță modernă. Să încercăm să trăim pentru ea!
Nu vrei să mergi mai departe lângă ai tăi!? .. tot noi suntem, cu reușitele și erorile noastre, istoviți de supărare și probabil mai puțini, mult mai puțini. Să încercăm să trăim pentru noi!
Știu .. nu este programul perfect, e greu să ceri idealul într-un voluntariat perpetuu. S-au făcut erori, multe, din orgolii mărunte și prostești, din pionieratul unui astfel de început. Le vom repara împreună și vom așeza lucrurile în matca lor firească. Am rămas doar noi, trenul este plecat, merge încet, tras de o locomotivă care are mai mult suflet decât forță. Scepticii trebuie să sară în vagoane din mers, cu sfaturi, cu reproșuri, dar mai ales cu soluții .. acum, cât încă nebuna de locomotivă mai are inimă să tragă.
Să ridicăm istoria-n picioare, istoria clădită de Cătălin și Mopsu‘ .. să o ridicăm pentru noi și pentru generațiile viitoare, să ne putem privi în oglindă!
