În viață imaginea este importantă, impactul vizual înseamnă enorm asupra oricărui om, dar sentimentele sunt mereu esențiale și pun lucrurile în mișcare.
Copiii și speranța.
Foarte mulți copii au fost prezenți ieri în parcul Dinamo, mici gălăgioși, îmbracați fiecare în tricourile sau treningurile academiilor în care activau,există o reală speranță că Dinamo va avea viitor, atât printre sportivi cât și printre cei care vor fi injectați de mici cu drogul alb-roșu. Acolo unde există copii există și viitor!
Forță și stabilitate!
Întâlnirea cu marii campioni ai clubului Dinamo a însemnat un alt moment care a generat emoții. Clubul Dinamo este o fabrică de campioni, iar acest lucru te duce cu gândul la stabilitate și forță. Am văzut sportivi din diverse generații, de la oameni care au terminat de mult viață sportivă, la cei care acum sunt în luptă pentru medalii și trofee.
Anunțul așteptat!
Așteptam cu toții confirmarea că suntem în linie dreaptă pentru construcția noului stadion. Odată cu înmânarea dosarului prin care se cedează amplasamentul celor de la CNI, s-a făcut pasul decisiv pentru construirea noului Stadion. Am scris imediat după acel anunț, că zarurile au fost aruncate, pentru că acum simt că nimeni și nimic nu se mai poate opune acestui proiect.
Verișorul sărac!
Dincolo de aceste sentimente pozitive am trăit și un sentiment de teamă și frustrate. Acest lucru se datorează situației prin care trece clubul de fotbal. Lipsa unei conduceri clare și implicate în viața clubului a dus la o situație cel puțin ingrată. La evenimentul de ieri nu a fost nici președintele clubului de fotbal Dinamo ( plecat la Cluj sau Dumnezeu știe unde), nici managerul sportiv ( supărat că nu primește sarcini clare), au fost prezenți doar Dan Giuraniuc , Ionel Culina, Sebastian Moga și Iulian Mihaiescu. Fotbalul a fost ruda săracă, despre care se vorbește puțin și care nu se poate lauda cu nimic notabil. Am avut un sentiment de furie, frustrate, mila, revoltă, toate îndreptate asupra celor care au dus fotbalul în această situație.
Mulțumiri celui care mi-a redat speranța!
A fost un moment în care am realizat că speranța pentru un MARE DINAMO vă veni tot de la suporteri. La evenimentul de ieri am fost abordat de un domn cu o vârstă respectabilă, care mi-a explicat calm că dorește să îl găsească pe „domnul Romica, să cumpere bilete virtuale, pentru că nu se descurcă cu plata pe card și e imposibil să nu ajute Dinamo.” Am aflat ulterior că domnula acela era un „pensionar fericit” posesor al unei pensii de 1500 de ron, dar asta nu îl oprea să cumpere bilete de 100 de ron la un eveniment. Atâta timp cât „seniorul” în cauză nu a renunțat, nici noi nu avem voie să o facem.
Un vis al meu!
Daca mă raportez la Dinamo am încredere doar în doua entități. În DDB pentru că sunt mereu alături de echipa și vor fi mereu alături de echipă, în clubul sportiv pentru că au continuat și au păstrat tradiția de perfomanta. Nu cred în foștii investitori nu cred în viitorii investitori. Părerea mea este că fotbalul va reveni mare atunci când se vă baza exclusiv pe suporteri și pe clubul sportiv.
HAI DINAMO!
