Poate s-ar fi potrivit mai bine „cine mi-a împușcat maimuța„. Era o melodie, un pamflet pe note muzicale pus pe portativ de o trupă recomandată diabeticilor.
Indiferent cum ar fi, cum ar sună, Dinamo vinde. Deja ajungem să fie un lait motiv această expresie „Dinamo vinde”. Totul se-nvarte în jurul lui Dinamo, precum o ruletă rusească, și Doamne ferește să se nimerească glonțul pe țeavă când se va opri campionatul.
Iuliu, ai prins-o?
Domnii din presă, deontologii, sunteți pe frecvență?
Alo, Dl dinamovist Ciutacu, în memoria celor ce v-au încântat copilăria, cum să vă doriți ca Dinamo să retrogradeze? Acesta e spiritul arătat de acele generații?
Dinamo, cu chiu cu vai, ajutată de context sau mai grav cum ar încerca să sugereze alt „deontolog” sportiv pe care îl știam mai obiectiv pe sticlă, și nu mă refer la alcool, NU este ajutată nici de Ligă, nici de Mediaș, nici de context, de NIMENI. Și știți de ce? Pentru că Dinamo a fost acolo. Dinamo a jucat table cu Sfântul Petru, dar datorită nouă, suporterilor, a revenit printre noi. S-a salvat. Și s-a salvat și sportiv, pentru că era dreptul ei legal și sportiv să își joace meciurile amânate. Și le-a câștigat pe teren.
Încetați să mai aruncați pisica în curtea lui Dinamo. E tot aia care i-a păpat limba marelui președinte Iuliu.
E tot aia neagră care dacă trece strada prin fața voastră, vă opriți, va-nchinati și aruncați cu ceva sărat în sân.
Mișcări de trup(e).
Când jucătorii din lotul actual vor înțelege că situația nu e deloc pe placul suporterilor, când managementul actual al lui Dinamo va înțelege că doar calitatea și competența te fac să ai rezultate, când mâna forte care a adunat în jurul ei peste 15000 de membri se vor reactiva prin acțiuni concrete, probabil Dinamo se va salva.
Au fost aduși jucători buni. Au fost aduși jucători la număr. Au fost închise liste și ștampilate cu sigiliul patentat de Dl Președinte, au fost redeschise cazuri reci.
În istorie, aveam sigilii felurite. Cap de șarpe, cap de zmeu, capete de tigrii, lei. Fără păsărele. Acum avem parte de o parafă a incompetenței. O parafa în colțuri precum gândirea la nivel de management sportiv replicată începând cu 21 decembrie. Este exact așa cum îmi povestea unul dintre colegii noștri și mare dreptate avea. Jucând fundaș, tot timpul ești expus. Dar dacă ai o echipă în față de calitate și nu ai de lucru într-un meci, nu înseamnă că tu ești un fundaș extraordinar. Oare când a fost dl președinte, președinte?
Avansând în idee, s-a mai rupt o foaie dintr-un caiet studențesc și s-a prelungit lista.
Nu îl văd capabil pe Iuliu să întoarcă pagina, pentru că altfel probabil ar fi ieșit și ar fi vorbit că un bărbat ce și-a asumat și o eventuală reușită, dar și un eșec de răsunet.
Încă neoficializate, cele 2 transferuri anunțate ieri par a fi, cel puțin din persepectiva nevoii, un plus. Se anunță și alte mișcări de trupe în următoarele zile, cu jucători deja pregătiți fizic, gata doar să fie aruncați în lupta asiduua de evitare a retrogradării a unui club URIAȘ!
Pentru tot ce a fost, tot ce este și ce va fi Dinamo, suntem obligați moral să ne susținem purtătorii de tricouri.
Vineri, prezența noastră pe stadion, aplauzele și încurajările, criticile și reproșurile la purtător, sunt ingredientele necesare primei victorii din acest an a echipei noastre. Noi încă avem voce. Încă ne mai țin plămânii și picioarele.
Oriunde și oricând!
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!