Pentru cei supersititiosi, îmi cer iertare. E posibil să fi ‘’cobit’’ eu acum câteva săptămâni.
Spuneam, în mijlocul seriei de înfrângeri, că prefer situația în care se află Dinamo comparativ cu ce se întâmplă în ograda rivalilor și lăudam Programul DDB. De lăudat, îl voi lăuda permanent, însă cotizația mea se oprește aici, din cauza unui malpraxis sportiv, cauzat de mai mulți factori, dar și de cel care nu e dinamovist (și a ținut neapărat să puncteze asta!) care ne conduce.
Din punct de vedere sportiv, încetarea raporturilor contractuale cu Mircea Rednic este justificată, să spunem, prin prisma lipsei de rezultate și de impact a jucătorilor aduși drept pansament temporar tot de către el, dar și de către Mureșan.
Citeam, însă, recent, că se promitea stabilitate dincolo de anul 2021, poate chiar 2022. Eu am și latura asta foarte stupidă, de care câteodată mi se face și scârbă. Așa cum am căzut în patima speranței când au venit spaniolii, fără să mă mai gândesc prea mult cum facem cu roabele de bani pe care trebuie să le plătim jucătorilor la un moment dat, iată că am căzut iar pradă vorbelor deșarte și am crezut ce spune Iuliu Mureșan.
Dar cum facem cu responsabilitatea, domnilor? Noi ne purtăm crucea în divizia secundă, dumneavoastră o veți duce? Vă veți asuma oare că este de datoria voastră să readuceti clubul în primul eșalon, în caz de dezastru? Am să ghicesc în prealabil că nu, din moment ce nu toți angajații sunt dinamoviști, un alibi perfect pentru abandonul inevitabil de la final de an, în caz de retrogradare.
Cum facem cu lista de antrenori care a apărut în presă, domnule Mureșan? Miroase a lipsă de asumare. După reacția nefastă a suporterilor, apare într-un articol sportiv faptul că Flavius Stoican era, de fapt, opțiunea cea mai nedorită dintr-o lungă lista de alți tehnicieni care au refuzat. Scuza deja este plantată: Mircea Rednic nu a funcționat, iar Flavius Stoican, în caz de succes, este rezultatul geniului conducerii, iar în caz de eșec… ultima opțiune disponibilă, căci ceilalți ‘’ne-au refuzat’’. Un fel de win-win. Dar noi, suporterii, când mai câștigăm?
Prin fățărnicia faptelor și vorbelor dumneavoastră, ați creat un lucru mai periculos decât rezultatele slabe: speranța. Ați dat, și apoi ați luat speranța fanilor dinamoviști ca și cum ați lua acadeaua unui copil. Ei bine, unii dintre noi nu mai sunt copii și au crescut. Poate unii dinamoviști s-au născut ieri, prin spitalele din Capitală, Dumnezeu să îi ocrotească, însă majoritatea suntem aici de ceva vreme și cam știm cum e cu ‘’harneala’’.
Lui Steliano Filip i-am luat apărarea după următoarele evenimente: când era cu vinisorul pe masă la poker și manele (am spus că e tânăr și neliniștit, asemenea mie), când lua cartonaș roșu după cartonaș roșu (am blamat pe pasiunea lui pentru culori) dar și până la proba contrarie acum, în episodul Rednic vs Jucători (am așteptat dovezi clare).
Stelule, eu te felicit sincer pentru revenirea la echipă. Dar ai grijă, pentru că nimănui nu-i mai păsa dacă din tribune în ‘’Groapă’’ se mai rup încă câteva scaune. Până la meciurile din Ianuarie, să îți antrenezi reflexele și eschivele, că poate vin și câteva înspre tine. Și nu garantez că eu nu voi lua parte la acel asalt.
Voi, și aici mă refer la jucători și conducere, poate nu veți mai purta alb-roșu niciodată după acest sezon. Dar noi vom fi tot aici, la bine și la greu. Îmi pare rău că se retrag atâția câini din DDB. Motivul meu este unul egoist, și știu că voi fi judecat. Știu că orice ban ajută Dinamo să se salveze, dar gândul că un leu din bănuții mei și ai familiei mele poate, cumva, ajunge la un individ cum ar fi Steliano Filip, în buzunar, mă terorizează. Este total împotriva oricărui principiu al moralității mele, mai presus până și decât dorința de a ajuta Dinamo. Recunosc. Și doare, dar aici am ajuns, domnilor.
Noi am luat încă o palmă acum câteva zile și pare că mai suntem dispuși să așteptăm puțin până să decidem dacă este în regulă că am întors obrazul. Dar iarna e rece și lungă, iar apoi vom vedea cine rămâne în haită. Amintiți-vă că nu ne-am născut ieri, iar aici nu e CFR Cluj. Așa cum spune proverbul urban de pe Facebook: ‘’Poți să te ascunzi, dar nu te poți ascunde’’. Până atunci, să auzim numai de bine.
