Dinamo părea acoperită de zăpezi la startul acestei luni, probleme de lot, de staff, de organizare, toate acestea ne făceau să zărim cu greu posibilitatea de a ieși la lumină.
Sfarsitul lunii septembrie ne găsea cu interimat pe banca tehnică, cu un lot care părea că nu face față în Liga 1, ne întorceam cu un sac de goluri din Oltenia, iar speranțele noastre într-un mâine mai bun nu aveau argumente în logică, ci în sentimente.
Când a semnat cu Dinamo, pe data de 1 octombrie, Rednic părea în fața unei misiuni imposibile. Știam cu toții problemele, eram conștienți că nu se pot face minuni, dar mizam pe experiența Puriului și pe faptul că întors acasă va redresa lucrurile.
Ceea ce am realizat în ultima lună, odată cu meciul contra arădenilor, a fost faptul că Dinamo nu mai este victimă sigură, că ne putem bate cu șanse cu adversarii, că putem forma o echipă cu șanse pentru a își atinge obiectivul.
Sigur că mai este mult până departe, dar nu putem omite faptul că, după fotbalul prestat, meritam cel puțin 4 puncte în plus în clasament, doar ghinionul teribil făcând să nu reușim să le obținem.
Pinto, Popa, Ivanovschi, Torje, par câștiguri în acest moment, jucători pe care ne putem baza, Espinosa a confirmat și el asteptările în cele 60 de minute jucate contra Rapidului, dar mai presus de toate putem remarca o creștere a organizării jocului și o disciplină proprie echipelor antrenate de Mircea Rednic.
Așteptăm în continuare întărirea lotului, dar în mod cert avem o cu totul altă perspectivă decât întunericul total pe care îl zăream la startul acestei luni. Începe să răsară speranța, începem să contăm, putem spune că pentru noi mugurii primăverii au apărut în octombrie.
HAI DINAMO!
