(Articol scris de George Jaravete)
Recunosc, poate ca mulți dintre voi, am așteptat și încă aștept cu entuziasm vesti bune. Scriptic a început sezonul estival.
Într-o săptămâna și o aruncătură de băț ( a se citi încă o zi), va începe un nou Campionat European unde vom avea ocazia să vedem din nou fotbal. Plăcerea noastră! Dar oare mai putem să fim, ca pe vremuri, căutători de “comori” cu un calendar al jocurilor, avancronică și prezentări de echipe, când știm ce avem în curte?
După sezonul recent încheiat în care ne-am salvat sportiv de la o retrogradare rușinoasa și financiar de la deces, așteptăm vești. Vești despre un nou președinte, un nou director sportiv despre cum vom începe nou sezon. Tot vin. Dar nu cele pe care le așteptam. Apar în schimb datorii din urma, reclamații la FIFA, declarații care ne dau fiori.
Citeam de curând un material despre cât de repede și cum vă reacționa NATO în cazul unui atac în România. Organizare, disciplină, tactică și decizii despre securitate naționala. Într-un Exercițiu fictiv, cât de repede și cum va reacționa DDB în situația de azi de la Dinamo?
Sunt unul dintre susțînătorii ideii că DDB a făcut din rahat, bici. Toate meritele sunt ale lor, ale noastre, cei ce facem parte din acest program. Doar datorită nouă existăm, azi! Însă cât o mai ducem? Prin încurajări continue de alăturare în program și achiziționare de bilete, se pare că dăm naștere unui atac furibund chiar din partea propriilor membri. Poate nu e ceva rău în asta, Însă învățam ce avem de făcut?
Timpul nu mai ține cu noi. Foștii jucători care inițial au acceptat o serie de măsuri extreme revin acum la loc comanda și ne reclamă la FIFA. Dar când s-au semnat acele acorduri de încheiere unilaterală a contractelor nu au fost trecute și niște clauze? Ne interesează datoriile? Eu cred că nu. Daca le-am știi pe toate, am spune simplu: renunțam pentru că n-avem nicio șansa!
Alegerile, sumele pe care le are Dinamo de plătit, pălesc în fața altor acțiuni urgente și prioritare pe care DDB le are de făcut. Idei, soluții cred că pot veni chiar din interiorul programului. Avem membri atâția oameni de business, oameni cu funcții în trecut în lumea politică, oameni capabili în ale relaționării cu presa și nu numai. Cu toate acestea, oare ce îi împiedica și pe ei să se implice și mai mult? Deci e vorba de neputința, rea-voința, (numiți-o cum vreți) sau de realitate?
Să auzim de bine! Să auzim de Doar Dinamo București!
