Mult timp oamenii din fotbalul romanesc au trait conform principiului „Poate Pica Ceva”, ar fi momentul ca sistemul sa invinga slabiciunile omenesti.
Citeam astazi, in Gazeta Sporturilor, faptul ca fostul selectioner al nationalei ar fi suparat pe investitorii spanioli pentru ca nu i se ofera functia de manager general. Nu stiu cat de adevarata este supararea lui Cosmin, dar stiu sigur ca nu toti antrenorii pot fi buni manageri asa cum nu toti managerii sunt buni antrenori.
Cosmin Contra a fost antrenorul cu care Dinamo s-a batut ultima data, cu sanse, la titlu si cu care alb-rosii au castigat ultimul trofeu- Cupa Ligii. Concluziile acelui mandat au fost, din punctul meu de vedere, urmatoarele: Contra este , fara indoiala, un antrenor bun, daca nu unul foarte bun, dar un manager general mediocru.
Cosmin Contra a avut rezultate cu echipa facuta de Ioan Andone dar a esuat lamentabil cu echipa pe care s-a chinuit sa o construiasca alaturi de Adrian Mutu.
Exista o moda in fotbalul romanesc prin care antrenorii cauta sa impuna transferurile facute de club. Tentatia este mare, stim cu totii ca la orice tranfer apare celebrul „poate pica ceva”, acel ceva dat de comisioanele pentru transferuri. Banul este tentatia care ii face sa uite ca sunt doar antrenori si sa incerce sa filtreze ofertele prin ochi de impresar sau sa lucreze pe baza de prietenie cu anumiti impresari. Sigur exista antrenori cu ochi si relatii care au capacitatea de fi si antrenor si manager, dar numarul lor este extrem de mic.
Sistemul cu manager general poate avea si avantaje, nu va exista nici o fractura de comunicare si logica intre conducerea executiva si cea tehnica iar rezultatele pot fi spectaculoase. Ce se intampla insa atunci cand rezultatele nu sunt cele dorite sau din varii motive relatia manager general- patron se deterioreaza? Am vazut cu totii rezultatele in momentul in care Rednic nu a mai prelungit cu Dinamo dupa primul mandat sub patronatul lui Ionut Negoita. Managerul general Ioan Andone a dat afara 90% din jucatorii adusi de Rednic, pentru ca apoi, managerul Cosmin Contra sa dea afara 90% din jucatorii pe care se baza Ioan Andone.
Nici sistemul cu presedinte sau director tehnic nu prezinta o siguranta totala, in primul rand este necesar ca pe aceste functii sa fie profesionisti, oameni veniti din iarba, nu un departament de scouting inexistent, sau un „presedinte contabil” insarcinat sa faca transferuri. Marele avantaj al acestui sistem ar fi insa acela ca daca presedintele greseste, inlocuirea lui nu presupune schimbarea intregului lot de jucatori.
Sper ca de acum incolo, la Dinamo, sistemul sa fie cel care inlocuieste omul, iar tentatia lui „poate pica ceva” sa fie din ce in ce mai mica si chiar inexistenta.
HAI DINAMO!
