Nu pot sa nu observ o anumita tenta, de a gasi scuze in faptul ca am intalnit, in acest start de sezon, echipe care au jucat in play-off, in editia trecuta. Este cu adevarat o scuza?
Exista voci si nu putine, care ne spun ca nu avem motive sa protestam prea tare, in fond am jucat cu trei dintre echipele bune ale Ligii 1. Nu pot sa nu raman perplex cand aud aceasta scuza. Dragilor, sa inteleg ca noi am inceput direct in play-out? Trebuie sa fim pusi in ultima banca inca din prima zi de scoala si sa acceptam ca suntem printre cei slabi? Asta e Dinamo?
Dinamo merge din rau in mai rau si se pare ca unii dintre noi accepta mediocritatea ca pe un lucru firesc. In perioada „Andone” am prins play-off-ul pe ultima suta de metri, cu mult noroc, apoi am pierdut cu Miriuta „play-off”-ul in ultima etapa de acum doua sezoane, a urmat pierderea contactului cu primele sase echipe inca din luna decembrie, pentru ca acum sa ni se para firesc sa jucam direct in play-out, considerand ca Viitorul, Craiova sau CFR sunt din alta Liga.
Stim prin ce am trecut, dar nu putem accepta cu zambetul pe buze mediocritatea, inca din start si sa gasim scuze care nu au nici o legatura cu spiritul lui Dinamo.
Pe undeva ii pot intelege pe cei care cer optimism. Tin minte perioada cand a puteam detasa, macar pana la urmatorul meci, de ceea ce se inampla la Dinamo. In urma cu 10-15 ani, cand pierdea Dinamo, cel putin doua trei zile refuzam sa citesc orice ziar de sport, sa nu mai aud si sa nu mai vad ce se discuta pe tema. Am pierdut acest privilegiu in urma cu sapte ani, de atunci resimt durerea permanent, dupa fiecare infrangere, iar acum durerea e constanta de trei saptamani. Pot sa fiu intelegator? Pot sa fiu calm?
Argumentul major pe care l-am primit in vara, in momentul schimbarii radicale a bancii tehnice, a fost acela ca la Dinamo nu se mai accepta mediocritatea. Acum trebuie cumva sa „acceptam” ca ne-au batut echipe de play-off. Serios, acolo am ajuns?
