Recunosc, am ezitat mult sa scriu acest articol, pe de o parte pentru ca am un deosebit respect fata de multi dintre fostii jucatori ai lui Dinamo, le sunt recunoscator pentru ceea ce au facut, pe de alta parte semnalez insa, tendinta lor de a ii pune la punct pe cei care ii aduleaza si i-au adulat.
In primul rand as dori sa le reamintesc „fostilor” fotbalisti sau „oameni de fotbal” faptul ca pe data de 25 decembrie 1989, Nicolae Ceusescu a murit impuscat la Tirgoviste. Atunci s-a parafat si actele de deces atat pentru ” cel mai iubit fiu al poporului”, cat si pentru pentru unicul om „multilateral dezvoltat”.
Observ ca unele dintre fostele glorii, oameni care au fost recompensati pentru ceea ce au facut in fotbal, incep sa ne dea adevarate lectii de conduita civica si comportament. Vorbim despre fosti mai jucatori sau fosti buni antrenori, oameni care intra in categoria „Gloriilor Dinamoviste”.
Dragi „glorii”, v-am iubit, respectat, adulat, pentru tot cee ce ati facut pentru Dinamo, din postura de jucatori sau antrenori. Rasplata voastra a fost dincolo de plata multor oameni care isi fac onest meseria, v-am adulat ca pe artisti si v-am ovtionat ca atare. Ne-am bucurat, sau am plans alaturi de voi si ne doream ca voi sa nu imbatraniti niciodata.
Nu v-am privit insa niciodata ca pe exemple de conduita civica, am trecut zambind peste pacatale inerente ale tineretii, radeam cand auzeam de betiile de la Melody sau despre anumite aventuri cu iz grecesc. Faceam asta pentru ca noi adoram ceea ce faceati acolo, in iarba, nu pentru modul in care va traiati viata privata.
Constat cu surpindere, ca o parte dintre voi, „fostele glorii”, devin brusc dascali in conduita civica si in leadership. Nu va stiam dotati cu asemnea calitati, nu va vedeam niciodata exemple morale sau sociale. Nu inteleg de ce brusc pozati in ceea ce nu sunteti si uitati ca acele calitati pentru care va iubeam, tineau exclusiv de fotbal.
Respectul nu este un lucru, pe care daca l-ai dobandit odata, il ai in permanenta. Respectul se castiga zilnic, se mentine greu si se pierde usor. Observ ca foarte putine dintre fostele glorii, cele care au marcat istoria lui Dinamo,au ramas alaturi de suporterii dinamovisti atunci cand situatia o cerea. Au preferat sa „certe parinteste” oamenii care ieri ii adulau, sa toarne venin si sa devina „profesori de etica”.
Draga ” Fosta Glorie”, pentru modul in care ai dat cu sutul in minge, te vom iubi mereu, insa daca vrei sa ai respectul nostru dincolo de asta, atunci cauta sa ne intelegi, sa vezi ceea ce ne doare, iar daca inteligenta emotionala nu te ajuta sa faci acest lucru, atunci nu te mira ca soclul pe care il ridicasem pentru ceea ce ai aratat in teren, se sparge in mii de bucati.
