„Oamenii de fotbal” sunt o specie aparte. Unii dintre ei au dat bine cu sutul in minge, au fost apreciati financiar si prin adulatia maselor, dar au dezamagit crunt in momentul in care le-a disparut „obiectul” de la picior.
Fotbalul i-a facut fotbalisti, nu „oameni”.
Observ cu surprindere ca „fostii” pretind adulatia neconditionata a multimilor. Ei cred ca daca au dat bine, sau chiar foarte bine, cu sutul in minge, devin brusc un soi de „semizei”, al carui cuvant devine „litera de lege”.
Oamenii de fotbal au fost recompensati pentru munca facuta. Au avut contracte bune, sume la care restul oamenilor ajungeau dupa ani buni de munca, s-au bucurat de gloria de care foarte putini oameni au parte.
Beneficiile primite au fost incomparabil mai mari decat munca prestata. Pana la urma au facut ceea ce visau sa faca si s-au bucurat din plin de roadele muncii lor. Cum au folosit insa capitalul de „simpatie acumulat?
De la „omenie” la „cooperativa”.
Un lucru trebuie spus clar de la inceput. Nu suporterii au dus fotbalul romanesc in lumea a 3-a, „specialistii” si „oamenii de fotbal” au facut asta. Nu am fost noi cei care am acceptat si tolerat „omeniile in fotbal”,nu noi „amaratii fara vise ale copilariei” am acceptat si girat „cooperativa anilor 90”, nu noi am fost cei care, prin tacerea noastra, am acceptat manevrele prin care cluburile de traditie au fost devalizate si apoi aruncate la „reciclari”. Noi am plans pentru situatia in care s-a ajuns si am sperat, in naivitatea noastra, ca „oamenii de fotbal” sa ne salveze.
„Masoneria” oamenilor de fotbal
Este foarte usor de observat, ca daca nu faci parte dintr-o „gasca” a oamenilor de fotbal, acestia te vor „toca” marunt pana vei parasi corabia. Am observat acest lucru in perioada in care Alexandru David a fost presedinte la Dinamo.
Recunosc , am fost unul dintre cei care a „a plecat pe fenta oamenilor de fotbal”, pana in punctul in care am inceput sa imi pun intrebarea: Cine e cu cine si de ce?”
Mi-a fost clar ca orice „intrus” este privit rau, pentru ca nu are legaturi puternice cu impresari care sunt de o viata in fotbal, cu oamenii care au dus fotbalul roamanesc in mizeria cotidiana.
Este foarte usor de observat cum, oamenii de fotbal, inchid ochii la toate „magariile” facute de ai lor si actioneaza ca la o comanda suprema, atunci cand cineva „le sufla in iaurt”.
Ori faci parte din „gasca nostra” ori vei deveni „paria” si vei fi executat.
Nu este un razboi impotriova fostelor glorii, ci un razboi al adevarului cu minciuna.
Cee ce se intampla in aceste zile la Dinamo, nu reprezinta un „razboi” pe care il avem cu fostele glorii. Este o lupta cu iporcizia si minciuna in care ne trag de o buna perioada. Uitati-va putin la fostele glorii care, atunci cand sunt pe margine, critica strategii, ofera „solutii docte”, dar nu fac nimic concret pentru a ajuta, iar in momentul in care ajung sa capete un post in club, imbratiseaza larg viziunea patronului, aceeasi viziune pe care eu au criticat-o ani buni.
Salvarea nu vine de la ei, ci de la voi!
Ani de zile am asteptat de la „specialisti” salvare pentru Dinamo. In naivitatea noastra, ne agatam de „notorietatea” lor apusa, gandindu-ne ca pot oferii fotbalului din prea plinul pe care l-au primit de la fotbal. Nu numai ca nu s-au oferit sa salveze, dar i-au dat „in cap” celui care ne-a aratat ca isi doreste sa ne ajute.
Stiu suntem „amarati, fara vise ale copilariei”, dar noi inca visam la un mare Dinamo. Doar noi!
