In urma cu cateva luni, un om care si-a dedicat mare parte din viata suflarii alb-rosii imi spunea ca simte apropierea unor momente cruciale pentru Dinamo, l-am ascultat cu rezerve atunci, dar previziunile lui au devenit realitate.
Dupa doi ani de play-out, suflarea alb-rosie isi punea toate sperantele in Mircea Rednic. „Puriul” nu era doar un antrenor, sau un manager general, era asigurarea noastra ca cei de la RIN nu vor ingropa Dinamo adanc, in mocirla mediocritatii.
Stiam ca acolo este unul de al nostru, unul care simte si respira in alb-rosu, un om care se va lupta cu toate armele pe care le are la dispozitie pentru ca Dinamo sa renasca. Simbolul „Mircea Rednic”, era mai puternic decat antrenorul sau managerul.
In momentul in care s-au pus in vanzare lojele pentru a juca pe Arena Nationala, unul dintre suporterii care si-a dedicat o buna parte din viata suflarii alb-rosii imi spunea: „Ionute, Dinamo va intra in viitorul apropiat pe o directie care ne va duce fie catre glorie, fie catre dezastru, iar noi trebuie sa fim atenti si sa veghem ca directia sa fie cea buna.”
Recunosc am ascultat cu rezerve ceea ce mi-a spus, acum insa, cand predictia s-a adeverit, mi-am dat seama cat adevar era in ceea ce mi-a spus.
Dinamo aluneca vertigios la vale, cel care putea salva situatia a fost alungat, iar directia pe care au stabilit-o cei care conduc clubul, ne poate duce catre dezastru total. Dinamo risca sa devina o echipa ” de clan”, nicicum o echipa sustinuta de suporteri, Absenteismul din ultima perioada, ne arata ca ne indreptam catre situatia celor de la Progresul Bucuresti.
Progresul Bucuresti (in trecut, denumita si FC National) a fost o echipa romaneasca de fotbal. Clubul, asociat istoric cu Banca Nationala a Romaniei (de unde si porecla bancarii), a obtinut de-a lungul timpului rezultate meritorii (a ajuns pe locul 2 in Liga I – fosta Divizia A) in 1956, 1996, 1997 si 2002). Cei care au prins revenirea echipei din parcul cu platani in prima Liga, isi aduc bine aminte faptul ca majoritatea suporterilor „bancarilor”, era formata din pensionari, oameni care au prins Progresul Bucuresti in perioada de glorie. Numarul lor era mic, media de varsta in jur de 70 de ani, iar ceea ce era logic s-a intamplat, Progresul a disparut din fotbalul Romanesc. Asa a murit un club de traditie, iar lectia trebuie invatata.
Uitandu-ma la ceea ce se intampla acum la Dinamo, la management, la prezenta a suporterilor pe stadion, la reactiile fostelor glorii, realizez ca suntem pe o directie extrem de periculoasa, o directie care ne poate duce catre dezastru. Am urmarit cu perplexitate reactiile fostelor glorii dinamoviste, fata de ultimele evenimente. Nu doar ca nu s-au gandit niciodata sa salveze Dinamo, dar toate discursurile lor, suna implacabil, ca un necrolog. Plini de importanta, ne spun ca Dinamo se indreapta catre dezastru, dar ei arunca doar o privire filozofica si adopta resemnarea mioritei in fata crimei.
Nu stiu ce vor face „gloriile”, dar noi nu vom lasa Dinamo sa moara, fara sa luptam cu „armele” pe care le avem. Acum nu mai este vorba de Rednic sau de transferuri proaste, vorbim despre supravietuirea lui Dinamo.
DACA NOI SUNTEM AICI
NE LUPTAM CU SECURISTI, ALBANEZI SI BUTELISTI ( acum mai nou si cu HOTELISTI)
