Cei de la eusunt12.ro au realizat un material foarte interesant, cu Mircea Lucescu si Cornel Dinu, iar cei doi au vorbit despre inceputurile lor in cariera de fotbalisti la Dinamo.
Mircea Lucescu a vorbit despre modul in care a ajuns sa fie remarcat de catre cei de la Dinamo: „Eu eram la scoala sportiva 2 la momentul acela, dupa ce ma plimbasem putin prin Bucuresti, veneam din Aparatorii Patriei. Proveneam dintr-o familie saraca, mijloace modeste.
Veneam mai mult agatat de tramvaie, decat in tramvai. Nu aveam nici 25 de bani ca sa platesc tramvaiul. Am avut o curiozitate extraordinara, pe vremea aceea nu se iesea din cartier. Dupa ce am fost pe la mai multe cluburi, am ajuns la scoala sportiva 2. Victor Stanculescu, student fiind, dar cu un entuziasm extraordinar si deschidere spre nou, antrena echipa de copii. Am inceput sa joc, a inceput sa vorbeasca despre calitatile mele si a venit Nea Gore sa ma vada, apoi l-a trimis pe Traian Ionescu. Au venit seara la mine acasa in cartier si m-au invitat aici. Imi aduc aminte cand am intrat prima data si am nimerit la frizerie. Aveam pantalonii fratelui meu, care era la scoala de meserii, pantaloni cu petice pe ei. Cand m-a vazut, s-a uitat la mine, mi-a zis ca se vorbeste foarte frumos despre tine, o sa vezi cum o sa fie peste cativa ani.
Eram cumva legat de Dinamo, pe vremea aceea la Dinamo juca Ene II si Stefan, doi oameni din cartierul meu, pe care ii asteptam dupa meciuri, cand tramvaiul se oprea in statie sa ii vedem. Stefan m-a luat deoparte cu el, juca la Pitesti, la Pitesti lumea era entuziasmata, spuneau ca sunt fratele lui Parcalab. Imediat dupa ce am plecat de la Pitesti, Traian Ionescu m-a pus sa semneze o hartie, ca vreau sa vin la Dinamo. Si in felul acesta am ajuns la Dinamo.”
Cornel Dinu: „In toamna lui 1965 ma curtau mai multe echipe, incepusem sa joc pe la echipa nationala de juniori. Traian Ionescu era in legaturi directe cu cei care ma antrenau. In acele momente m-au urmarit, am jucat pe 9 septembrie la Praga, echipa nationala mare impotriva noastra, a juniorilor. Dupa aceea, in toamna lui 1965, Dinamo a jucat cu Internazionale.
Eu am plecat dimineata, Traian Ionescu care era diabolic, m-a cautat, ma cautau atunci si CCA-ul, ma cautau Petrolul, Craiova. Erau fel si fel de tentatii, tatal meu era avocat si i-a facut o impresie placuta Traian Ionescu si colonelul Turtureanu. El nu statea niciodata in tribune, statea pe margine in spatele portii, era seful sectiei de fotbal. M-am dus la meciul cu Internazionale, eram un fan al lor, aveam la Targoviste postere cu echipa lor.
Cand am ajuns acasa dupa meci, Traian Ionescu il suna pe tatal meu de la banchetul cu cei de la Inter. Si a fost un moment hotarator, am semnat imediat, si eu si Dumitrache, din 1965 de cand am semnat de la sfarsitul lui septembrie, pana in 66′ cand am venit efectiv la Dinamo, am avut salariu pe care mi-i trimiteau la Targoviste, 1800 de lei, care erau bani atunci. ”
