Data de 27 august a ramas intiparita in calendarul iubitorilor de alb si rosu, fiind o zi istorica pentru clubul Dinamo. Cu noua ani in urma, Dinamo experimenta ceea ce a ramas cunoscuta ca „Minunea de la Liberec”, singura data cand o echipa europeana a reusit sa intoarca, in deplasare, un rezultat de 0-3 si sa se califice in grupele Europa League.
„Minunea” s-a produs dupa ce, in meciul tur, fanii dinamovisti, suparati pe prestatia slaba a jucatorilor nostri care erau condusi cu 2-0, au rupt gardurile batranului stadion din Stefan cel Mare si au patruns pe teren. Verdictul, dat de UEFA, a fost infrangere la masa verde pentru bucuresteni.
Echipa condusa la acea vreme de Dario Bonetti chiar a jucat „din adancul inimii” in mansa secunda si a oferit o adevarata lectie de fotbal celor care ii dadeau 0 sanse de calificare. Scorul a fost 3-0 pentru Dinamo dupa primele 90 de minute, astfel ca s-a ajuns la prelungiri si chiar la loviturile de departajare, unde portarul Matache a fost decisiv si a aparat lovitura ce a dus-o pe Dinamo in grupe.
Ca semn de apreciere, la aniversarea celor 9 ani de la eveniment, colegii de la Prosport au realizat un interviu cu Florin Matache, pe care il puteti citi mai jos:
ProSport: Salut, Florin! Ce mai faci? Am vazut ca ai fost in lotul de minifotbal al Romaniei care a ajuns in finala Campionatului European, te felicit pe aceasta cale. Cum a fost trecerea de la poarta mare la poarta mica?
Florin Matache: (rade) E mai inghesuita. Este un fotbal pe teren redus, dimensiunile sunt mai mici ca teren, ca porti, numai ca este putin schimbat profilul. Trebuie sa alergi foarte mult, de cele mai multe ori. Este un alt efort, unul mai mare intr-un timp foarte scurt. De aceea sunt si schimbarile mai dese.
Iar ca portar, in afara de faptul ca trebuie sa aperi, trebuie sa ai un joc de picior bun spre foarte bun pentru a pasa, pentru a juca pasa scurta, am incercat si pasa lunga din cand in cand. Si de ce nu, cand echipa adversa se retrage foarte mult tu poti sa sutezi la poarta. O bag in poarta pana la urma, nu am ce sa fac. Am incercat si la Campionatul European, nu mi-a iesit. Am avut o bara si un gol anulat. O sa marchez, sunt sigur! (rade).
Cand crezi ca o sa vedem, macar pe aproape, o performanta asemanatoare si la echipa de fotbal?
Eu ca si roman mi-as dori cat mai curand, insa va fi putin mai greu. La minifotbal, Romania este o echipă organizata, din toate punctele de vedere, si incearca sa aduca jucatori din toata tara, care sa faca diferenta in aceste turnee. Cand vor trece anii si celelalte echipe se vor intari nu va mai fi la fel de usor.
Romania are o echipa de minifotbal care a demonstrat ca poate fi acolo sus. Avem nevoie de generatiile care vin sa depaseasca performantele reuşite de fotbaliştii mai vechi, ne dorim să jucăm măcar o finala de mondial sau european.
Cum caracterizezi ”Miracolul de la Liberec” acum, după noua ani?
Au trecut noua ani in care mi-am amintit cu drag de acel moment, si eu si toti coechipierii mei de la momentul acela. Singurul regret e ca Dinamo nu se mai califica in cupele europene. Atata tot. Dar o sa-mi amintesc toata viata de acel moment, e unic, si vad ca a ramas ca si performanta, intoarcerea unui scor de o asa maniera.
Este cea mai frumoasa amintire a ta de la Dinamo?
Da. Titlul castigat si aceasta calificare.
Iti amintesti de un meci cu o presiune mai mare pe umerii tai?
Da, tin minte ca am jucat la Craiova, in meciul acela cu patru goluri, cand a dat Ganea patru goluri. A fost un meci cu o foarte mare presiune, comparativ cu asta. Dar cel de la Liberec nu a fost un meci cu presiune, am mers sa jucam. Stiam ca este o echipa buna, nu o echipa de talia noastra dar o echipa buna, care putea sa puna probleme. Am mers sa jucam pas cu pas, am marcat repede si am ajus la un moment in care am crezut toti in calificare, si am obtinut-o intr-un final.
La ce te gandeai in momentul loviturilor de departajare?
(Rade)… Nu aveam la ce sa ma gandesc. Au fost si multe si nu m-am gandit, imi doream neaparat sa castigam pentru ca ar fi fost mare pacat pentru munca pe care am depus-o, pentru acele 120 de minute in care am tras, la propriu, pentru acest rezultat. Ar fi fost pacat sa nu ne calificam la penalty-uri. Ne gandeam ca alergand dublu, cel putin, fata de ei in acel joc, o sa fim mai obositi, dar baietii au dat dovada de liniste si de calm si au marcat.
Daca mai treceau inca doua lovituri de departajare ai fi ajuns tu sa executi. Ai fi vrut?
Va dati seama ca trebuia sa execut. Dupa meci, la ceva timp, m-am gandit si la acest scenariu. As fi pus mingea la 11 metri si as fi dat tare. In ziua aceea, credeti-ma, din punctul nostru de vedere, ca jucatori, nu avea ce sa se intample. Puteam sa jucam 300 de minute si sa mai batem inca un rand de penalty-uri, ne calificam. In ziua aceea Dumnezeu a fost cu noi si stiam ca nu avea ce sa se intample rau.
Ema Dolha a fost pe banca la acel meci. Ce ti-a spus inainte de loviturile de departajare?
Ne-am incurajat fiecare intre noi. Stiam ca o sa urmeze penalty-uri, le asteptam. Domnul antrenor Bonetti a facut trei cu cinci, ne-a intrebat care e mai obosit, care are mai mult curaj, si ne-am încurajat unul pe altul. Toti am strans randurile, si cei de pe banca, si ne-am ajutat unul pe altul.
In acel sezon a fost ultima participare pentru Dinamo in grupele Europa League. Cum suna pentru Dinamo grupele unor competitii europene?
Ce sa va spun… in momentul asta au o echipa buna. Au si ei nevoie de putin noroc, putina atentie. Ceea ce face Florin Bratu acolo este o munca extraordinara. Imi doresc sa se califice si le tin pumnii.
Iti amintesti de un fundas sau doi pe care i-ai avut în fata si ai avut foarte mare incredere in ei?
Dragos Grigore, un baiat de caracter, Cosmin Moti, cu care m-am inteles extraordinar. Jucatori care au venit si au pus suflet la Dinamo, jucatori crescuti de Dinamo si stiu foarte bine ce inseamna suflarea alb-rosie.
Apropo de Cosmin Moti, cum ti s-a parut in poarta in acel meci cu FCSB?
Fenomenal! (rade) Sa intri ca jucator si sa aperi penalty-uri este ceva extraordinar, ceva nemaiintâanit. M-am bucurat pentru el la momentul ala si e greu de egalat o asemenea performanta.
Stiai ca se descurca in poarta?
Se mai baga, sa stii. Mai încerca pe la final de antrenament. ”Mai da-mi si mie o lovitura libera, un penalty”. Deci nu era o persoana tematoare sau fricoasa, sunt multi jucatori care intra in poarta, vad ca vine sutul tare si se dau la o parte. Dar nu, el punea mainile, adica avea curaj, nu ii era frica.
In momentul de fata, poti sa faci un top trei portari din Liga 1?
Pai din etapele care s-au scurs, la ce am vazut si ce mai stiam si din trecut, imi place noul portar al CFR-ului (n.r. – Jesus Fernandez), este un portar bun, se vede ca a jucat la nivel inalt. Imi place portarul de la Chiajna, Caparco, e de cativa ani buni la noi in campionat si pe unde a fost si-a facut treaba si al treilea portar Pigliacelli de la Craiova, un portar care a venit si s-a integrat foarte bine, un portar de reflex, genul lui Bogdan Lobont.Te mai recunoaste lumea de la miracolul de la Liberec? Te mai opreste cineva pe strada?
Da. Mai sunt cunoscatori de fotbal care s-au uitat la acel meci. Dar sunt din ce in ce mai putini pentru ca, v-am spus, au trecut noua ani de atunci si, din fericire, mai sunt oameni care isi amintesc cu bucurie de acel meci.
