Ati putut citi intr-o postare anterioara mesajul transmis de un fan prezent in peluza salii Dinamo la meciul de handbal de vineri seara, dintre echipa noastra si CSM Bucuresti. Am fost acolo, la locul faptei. Am luat parte la aceeasi cearta cu jandarmii, care, fara vreun motiv plauzibil, cautau motive de scandal cu noi. Merg de ceva timp la meciuri de handbal, fotbal, baschet, si nici o data, dar NICI MACAR O DATA, nu am fost obligata sa privesc meciul de pe scaun, asa cum s-a intamplat seara trecuta. Cica astea ar fi regulile, domne’, daca vrei sa vii la sala trebuie sa stai jos, daca nu, stai acasa, conform spuselor unuia dintre tipii in uniforma. Imi pare rau, domnilor, dar nu imi pot sustine echipa de acasa. Si nu am venit la sala ca sa privesc meciul de handbal ca un spectator de rand, am venit sa cant pentru echipa mea! Doar de asta am mers in peluza, si nu la tribuna. Dar tu, domnule in uniforma, nu stii ce inseamna asta, ca de-aia ai ajuns unde ai ajuns.
Si, culmea, cu suporterii CSM-ului, care sareau si tipau la doar cativa metri in dreapta noastra, nu aveau nicio problema. In schimb noi, o mana de oameni, deranjam toata peluza. Desi, in afara de cei 3 jandarmi indispusi, nu am vazut sa se arate cineva deranjat de prezenta noastra.
Si pentru ca refuzul doare, mai ales cand vine de la o pustoaica pe jumatate cat ei, au decis sa apeleze la amenintari.. ba ca ne dau afara din sala, ne-au cerut actele, au inceput sa puna mana pe noi sa ne aseze cu forta pe scaune. Moment in care am decis sa plec. Nu voi accepta sa fiu bataia de joc a nimanui. Imi iubesc tara, dar imi e rusine de ceea ce se intampla aici. Placerea de a vedea jocul de handbal, si de a canta pentru dulaii nostri, a fost spulberata de frustrarea si nesimtirea celor 3 indivizi.
Rusine, jandarmeria romana!
