Sezonul 2025/2026 a ajuns la final. Este perioada vacanței, dar și momentul ideal pentru reflecție. Pentru a analiza ce a mers bine, ce a mers rău, ce a funcționat și unde se putea face mai mult.
A fost un sezon lung, cu multe meciuri și cu multe emoții. Un sezon care nu poate fi definit de un singur meci, nici măcar de barajul pierdut pentru Conference League. Este o poveste construită în 40 de etape de sezon regulat și play-off, cu suișuri, coborâșuri și momente care merită analizate separat.
Play-off-ul, noul standard
Dinamo începea sezonul din postura unei echipe care revenise în play-off după opt ani de absență. Totuși, finalul stagiunii precedente lăsase un gust amar. Locul 6 și doar cinci puncte obținute în play-off arătau că mai era mult de muncă.
De fapt, acela era adevăratul punct de plecare. Calificarea în play-off nu mai putea reprezenta obiectivul suprem. De acum înainte, aceasta trebuie să fie normalitatea. Standardul minim. Orice discuție despre performanță trebuie să înceapă după calificarea în Top 6.
Un start care a ridicat semne de întrebare
Debutul de sezon a fost dificil. După o vară activă pe piața transferurilor și după pierderea căpitanului Dennis Politic, plecat la FCSB, Dinamo încerca să continue construcția începută cu un an înainte.
Numai că primele rezultate au fost dezamăgitoare: 2-2 cu Csikszereda, 0-0 cu Botoșani și 1-2 cu Oțelul. Erau nume noi la Dinamo, Armstrong, Karamoko, Kyriakou, Epassy sau Musi. Doar două puncte și senzația că echipa bate pasul pe loc. Perica era indisponibil, noii jucători încă nu se adaptaseră, iar Dinamo părea mai degrabă în regres decât în progres.
Până la derby.
Prima serie pozitivă
Victoria cu FCSB a schimbat complet atmosfera. A fost primul succes într-un derby după cinci ani și primul succes al sezonului. A urmat o serie excelentă: 4-3 cu FCSB, 1-0 cu Metaloglobus, 1-1 cu UTA, 1-0 cu U Cluj, 2-0 cu Hermannstadt, 3-0 cu Petrolul, 1-1 cu Farul, 2-0 cu Craiova și 1-0 cu Unirea Slobozia.
Șase victorii și trei egaluri au transformat rapid Dinamo într-o candidată serioasă la play-off și chiar la mai mult. În această perioadă au început să strălucească jucători precum Danny Armstrong, Karamoko sau Musi, fotbaliști care aduceau un plus clar față de lotul sezonului precedent.
Sincope ofensive și primele probleme
Seria pozitivă s-a oprit în derby-ul cu Rapid. Un meci în care Dinamo a avut ocazii, dar a pierdut cu 0-2. A fost o temă care avea să se repete pe parcursul sezonului. Echipa crea, domina perioade importante din joc, însă eficiența lăsa de dorit.
În același timp, apăreau și primele semne de întrebare în ofensivă. Perica nu confirma așteptările, Karamoko nu era un număr 9 autentic, iar Alex Pop avea contribuții importante, dar sporadice. Eșecul cu FC Argeș a amplificat îngrijorările înaintea ultimului meci al turului, cu CFR Cluj.
Bine ai venit, Soro!
Pe Arena Națională, Dinamo întâlnea CFR Cluj într-un moment în care părea favorită certă. Meciul se îndrepta spre o nouă dezamăgire, însă a apărut Alberto Soro.
Un jucător care până atunci acumulase doar câteva zeci de minute în campionat a devenit eroul serii. Golul marcat în minutul 90 a adus una dintre cele mai intense explozii de bucurie trăite de suporterii dinamoviști în ultimii ani. A fost încă o dată momentul care a schimbat direcția sezonului.
În goana după primul loc
Dinamo pare să se hrănească din astfel de momente. Finalul anului a fost excelent: victorie cu Csikszereda, egal la Botoșani, succes cu Oțelul, egal cu FCSB într-un meci în care meritam victoria și un categoric 4-0 cu Metaloglobus.
Pentru o perioadă, prima poziție a clasamentului părea un obiectiv realist. Totul depindea de ultimul meci al anului, cu UTA. Dinamo a pierdut, 0-2, însă perspectivele erau cât se poate de optimiste.
Un mercato insuficient
Așteptările pentru perioada de transferuri din iarnă au fost mari.
Plecaseră Perica și Kyriakou, însă întăririle au venit prea puțin și prea târziu. Atacantul a sosit după cantonament, în centrul apărării a venit doar Duțu, iar la mijloc nu a fost adus jucătorul așteptat. Dinamo pornea astfel în a doua parte a sezonului cu un lot incomplet. O problemă care avea să cântărească greu în economia campionatului.
Victorii care mascau problemele
Meciul cu U Cluj din startul anului a rămas, pentru mult timp, reperul jocului prestat de Dinamo în 2026. Victoria cu 1-0 putea fi mult mai clară. A urmat succesul de la Hermannstadt, egalul cu Petrolul, victoria dramatică de la Constanța și succesul cu Unirea Slobozia. Rezultatele veneau, însă jocul nu mai avea aceeași consistență. Dinamo continua să câștige, dar începea să sufere tot mai mult.
Momentul în care victoriile au dispărut
După succesul cu Slobozia a venit cea mai dificilă perioadă din mandatul lui Zeljko Kopic.
Înfrângerea cu Rapid de pe Arena Națională a lăsat urme adânci. A urmat seria negativă, iar echipa a pierdut teren în lupta pentru primele poziții.
Transferul lui George Pușcaș era necesar într-un moment în care Dinamo nu mai avea practic un atacant de referință. Karamoko se confrunta cu probleme medicale, Perica plecase, iar Pop nu reușea să ofere constanță.
Pușcaș nu putea rezolva însă problemele imediat, iar eșecurile cu FC Argeș și CFR Cluj au coborât echipa de pe pozițiile de top până pe locul 5.
Probleme mari de arbitraj
Play-off-ul a început cu un nou eșec în fața Rapidului, la Giulești. Un meci în care arbitrajul a influențat decisiv desfășurarea jocului. Dincolo de controverse, seria fără victorii continua. A urmat și meciul cu Universitatea Craiova, în care Dinamo a avut superioritate numerică o repriză întreagă, fără să reușească să obțină măcar un punct.Pauza competițională a găsit echipa într-un moment extrem de dificil.
Revenirea echipei
În acel moment, speranțele se mutaseră mai degrabă spre Cupa României. În campionat, Dinamo nu reușea să urce în clasament. Egalul cu FC Argeș și remiza cu CFR Cluj, într-un meci în care victoria a fost foarte aproape, au prelungit frustrările.
Apoi a venit victoria cu U Cluj, 2-0. După opt meciuri fără succes, Dinamo se descătușa exact înaintea semifinalei de Cupă.
Cupa, un vis la două minute distanță
Peste 20.000 de dinamoviști au venit pe Arena Națională cu speranța unei calificări în finală. Și cât de aproape am fost. Doar două minute au despărțit Dinamo de ultimul act. A urmat însă eliminarea la loviturile de departajare și revenirea cu picioarele pe pământ. Rămânea campionatul.
Un final de sezon solid
În ultimele opt meciuri de play-off, Dinamo a pierdut doar o singură dată. Victoria cu Rapid, succesul cu FC Argeș și rezultatele obținute împotriva unor adversari puternici au readus optimismul. Echipa a încheiat sezonul pe locul 4 și părea favorită în barajul pentru Conference League.
Obiectivul ratat
Tot ceea ce s-a construit pe parcursul sezonului s-a văzut și în acel ultim meci. Problemele ofensive care au urmărit echipa luni la rând au reapărut exact când conta mai mult. Lipsa unui atacant de referință, absențele și eficiența scăzută au făcut diferența. Dinamo a pierdut cu FCSB și a ratat calificarea în cupele europene.
Cu ce rămânem?
Rămânem cu multe lucruri bune. Cu perioade în care Dinamo a fost în lupta pentru primul loc. Cu meciuri excelente. Cu victorii importante și cu sentimentul că echipa a făcut pași înainte. Dar rămânem și cu concluzia că lipsa unui marcator veritabil a costat enorm. Dinamo a încheiat campionatul fără un jucător care să atingă borna de 10 goluri.
Nu este o coincidență. Este una dintre principalele explicații pentru ratarea obiectivului european.
A fost un sezon reușit?
Aceasta este întrebarea finalului de sezon. Nu îi întrebăm pe acționari și nici pe oamenii din club. Ne întrebăm pe noi.
Am învins FCSB, Rapid, U Cluj și CFR. Am fost în lupta pentru primul loc. Am jucat o semifinală de Cupă pierdută la limită. Am terminat pe locul 4.
Privind în urmă, pare că se putea mai mult.
A fost un sezon nereușit? Mi-e greu să spun asta.
A fost un sezon foarte reușit? Nici asta nu pot afirma.
Dar dacă trebuie să aleg între cele două variante, mă apropii mai mult de ideea unui sezon reușit decât de cea a unui sezon ratat.
Am întrebat și suporterii dinamoviști. 79% consideră că a fost un sezon reușit, 18% îl consideră nereușit, iar extremele reprezintă doar un procent foarte mic. Au votat peste 2000.
Până la urmă, totul ține de perspectivă. Finalul a fost dureros și frustrant. Poate acesta este cuvântul care descrie cel mai bine sezonul: frustrant.
Dar este o frustrare diferită față de cea trăită în urmă cu câțiva ani. Astăzi suntem frustrați pentru că am fost aproape de trofee, aproape de Europa și aproape de primul loc.Nu pentru că ne luptam să evităm retrogradarea. Iar asta spune multe despre drumul parcurs de acest club.
Dacă ar fi să ofer o notă sezonului 2025/2026, aceasta ar fi undeva între 7 și 8.
Iar speranța mea este ca, peste un an, când vom analiza sezonul 2026/2027, să discutăm despre o notă cât mai aproape de 10.
