E postul Paștelui! Ispășim păcate trecute într-un fotbal secundar. Este penitența noastră, o ducem bărbătește pe picioare câteva mii de nebuni.
Un management nou, la început contestat din prea multă neîncredere dobândită în ani de umilințe, într-un final apreciat firesc, au dat o nouă perspectivă în doar câteva luni după drama retrogradării, când toți pregăteau mâinile de țărână să arunce cu zâmbet ascuns în colțul gurii ultima vorbă despre un nume mare … să-ți fie țărâna ușoară Dinamo!
Agonia aplicațiilor de pariuri sportive, ochii noștri încremeniți refuzau să mai contorizeze goluri în meciurile contra-candidatelor la play-off. Probabil dacă ar fi ieșit rău am fi oprit timpul în loc și am fi trăit acolo, într-un univers paralel. Ne-ar fi fost dor de cei dragi dar nu ne-ar mai fi fost frică că ne moare Dinamo. Știu că noul proiect este viabil indiferent de promovare sau nu, știu că așa va fi, este crezul meu și trebuie să fie al tuturor, dar lipsa noastră în bătălia promovării, cu un ultim meci decisiv ratat, ne-ar fi dat mult înapoi, ne-ar fi zdrobit entuziasmul. Sunt legile nescrise ale numelor mari, totul se învârte în jurul performanței, al emoției!
1-1 minutul 81, 13 minute de timp oprit, a stat totul, sunt pe stadion fizic, dar doar atât, restul s-a desprins spre gânduri negre … mereu ratăm momentele importante. Dramele noastre cu Dinamo, mai vechi sau mai noi, ne-au ajuns din urmă.
Prea păcătoși să ajungă efortul nostru din ultimii ani să fim iertați!? … ochii în telefon mecanic, cu o fixație aproape bolnăvicioasă spre ecranul acela mic, Cătălin Alexandru pe laptop, el își făcea meseria și în ritm de stop cardiac, cu Bendy în spatele lui. Pe Zainea nu îl mai văd, probabil e tot în universul acela paralel. Sunt păcate vechi, ale unor iresponsabili care și-au trăit doar prezentul fără să îi intereseze că ne ucid pasiunea. Suntem cei aleși să ispășim păcatele trecute, pentru toți, păcătoși sau nu.
Se pare că ne salvăm iubirea, m-am întors pe Pământ, cumva Peluza am auzit-o 13 minute într-o surdină nefirească. Uite-l pe Ovidiu că s-a descătușat, i-a luat în brațe pe Deniz și Ahmed, îi sufocă. Luați-vă țărâna înapoi. Trăim!
Cu moartea pre moarte călcând..
