Încep analiza meciului retur cu rivalii de la Fcsb din sezonul 2021-2022, cu o întrebare:
Domnule Mureșan, dormiți?
Vă răspund eu, pentru mine. E încă 2 noaptea și nu am închis un ochi. Și nu e de la Covid. Și ca mine, mulți alții. Mulți care probabil nici nu se mai gândesc decât să apuce să își facă un dus, pentru că de la 9 au întâlnire cu șeful sau subalternii. E întuneric și afară și în mințile noastre. Luminița aceea, încercăm să ne-o imaginăm deocamdată. Pentru că de văzut, e tare greu.
Dumneavoastră nu vă e jenă? Sau nu știți ce e aia?
E ca atunci când va duceți la farmacie și în loc de Viagra cereți Albăstrica cucului.
Noi cu atitudinea, ei cu fotbalul
Dacă până în iarnă nu am avut parte de ea, o dată cu începutul anului pare că doar de atitudine putem să ne bucurăm. Însă nu atitudinea ne salvează de la retrogradare. Diplomația, poate doar în politică își are locul și sensul. Aici, vorbim de fotbal. De încrâncenare, de dorință, de performanță.
Aici nu se cumpără încrederea suporterului cu 1 kg de zahăr sau o sticlă de ulei. Aici doar rezultatele îți aduc încredere și susținere.
Cu 0-1 de la cabine, fructificat rapid și pe tabelă printr-un contratac școală, Dinamo ține cu dinții să respecte momentele cheie ale meciului din tur. Răuță are 7 minute de ceață totală în creier, și ne lasă din nou după o jumătate de ceas în inferioritate numerică. Trăiesc un deja-vu. Mă rog celui de sus. Cel pe care toți îl pupă, când le merge bine, știm noi unde.
Nervii sunt întinși la maximum, pentru că nu am văzut o echipă rea în prima jumătate de oră, însă poate și adversarul ne-a condus la această impresie. Partea tactică, partea tehnică a unui meci aparține antrenorului. În lacunară mea cunoștință despre fenomen, antrenorul nostru a schimbat bine după hazardul de moment al lui Răuță. Ivanov a intrat bine cele câteva minute petrecute pe dreptunghiul verde desuet al stadionului din Sos. Ștefan cel Mare. Nu poate fi acuzat de nimic adversarul și e foarte bine că la nici 24 de ore, veștile dinspre UPU sunt din cele mai bune.
Mă opresc. Recitesc. Domnule Doctor, v-am pierdut?
Continui…
După pauză, în inferioritate numerică, speranțele noastre de 2 lei cincizeci, și s-au dat vreo 8000 doar în 24 de ore, au scăzut drastic. Ne așteptam la o nouă corecție pe tabelă, deși câteva zvacniri chiar și în 10, au fost. Toate, doar datorită atitudinii. Din păcate, calitatea fotbalistică, a făcut diferența. Și dacă ne gândeam că terenul poate fi atuul nostru, eu nu am văzut vreun jucător al rivalei să se împiedice singur.
Cele 2 goluri din repriza secundă au venit firesc în poarta nefericitului debutant cu stema lui Dinamo pe piept. La cel de-al doilea gol poate ar fi putut să facă mai multe. Însă când tu te raportezi la ai tăi coechipieri juni care nu știu ce să facă în momentul în care au balonul, talentul altora, mult superior, te pedepsește. Șut sec, fără preluare, decizie luată într-o fracțiune de secundă.
La golul 3, am văzut de ce Crețu are loc momentan doar la Dinamo 2. A învățat ceva de la Răuță însă nu a învățat nimic de la Patriche. Actualul lui coechipier. Îl pierde din marcaj pe Oaidă, Ivanovski vrea să respingă cu piciorul printr-un procedeu de K1, iar plasa porții noastre tremură din nou.
S-a scris istoria unui nou duel Dinamo-Fcsb, cu un negru intens precum cel al echipamentului eveniment purtat în premieră de băieții noștri în meciul de aseară.
S-a scris istoria unui nou meci, în care clar am plecat de la cabine cu un mare dezavantaj, și îl știam cu toții, însă în memoria lor, a celor ce au scris pagini de istorie pentru Dinamo, nu aveai voie să gândești negativ.
Remarcați versus ce mai e de spus
Nu aș vrea să închei acest tablou al vorbelor despre meciul de aseară, tablou în care predomninanta e negru, fără o pată de culoare. Cred sau îmi place să cred că am câștigat și noi ceva aseară.
Am câștigat un Marco Ehmann fără greșeală și evoluția de aseară sper să fie acea ultima treaptă care să îl aducă în poziția de titular incontestabil în apărarea dinamovistă.
Am văzut 2 jucători la mijloc, total nepregătiți însă cu perspective încurajatoare. Rodriguez și Ivanov. Am înțeles într-un final că jucătorul cel mai bine pregătit fizic din echipa noastră la ora asta este Mirko. Un luptător care poate fi un factor decisiv în zona ofensivă dacă sistemul de joc l-ar avantaja.
Roșul aprins de pe întreg tabloul, nu tronează pe cele 2 ambulanțe intrate aseară pe gazon și nici pe ultimele 2 din subsolul clasamentului.
Roșu de obicei este butonul de panică. Roșie este culoarea din obraji atunci când stai vreo 3 ore în frig să îți vezi și să îți susții favoriții, iar după aceea îți reîncarci bateriile la gura sobei.
Domnule Mureșan, sunați la 112 dumneavoastră sau nu mai are sens?
Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!
