post

„Suntem departe de civilizația de pe alte stadioane” – Despre Viitorul-Dinamo

 Suntem în anul 2017 și încă sunt neplăcut surprins de ce se întâmplă pe stadioanele din România. Mi-am pus multe întrebări că să înțeleg treaba asta și recunosc că am fost la multe partide de fotbal ca sa pot obține un răspuns vag.  

 Oare nu înțelegem corect fenomenul?

 Până la urmă despre ce este vorba într-un meci de fotbal, ce trebuie să faci tu ca ultras, ca spectator sau ca un simplu iubitor de fotbal? Dăm la o parte spectacolul fotbalistic creat de jucători, mă rog, în Ligă I e mai greu să spui asta, dar hai să ne imaginăm, suntem buni la asta. 

Păi întrebarea asta din păcate are diferite răspunsuri și poate fi interpretată în mai multe feluri. Vreau totuși să ajungem prin acest „articol” la faptul că totul ține de civilizație, de bun simț și despre faptul cum privim noi fenomenul, stiu poate vorbesc despre ceva SF, in legatura cu bunul simt.

Despre meciul Viitorul – Dinamo

Trebuie să recunosc, am fost încântat să mă duc la această partidă și să îi observ pe băieții noștri. Totuși am avut parte de neplăceri datorită „publicului” de la Ovidiu.

Toate bune și frumoase înainte de meci, reușesc să schimb două, trei vorbe cu Danciu și Contra, băieții erau încrezători. Mă îndrept rapid către masa presei entuziasmat de partida de fotbal care urmă să se desfășoare pe stadionul din Ovidiu, se anunța un meci spectaculos, o da, nu a fost deloc așa. 

Ajung acolo, tribuna a două, sunt întâmpinat direct de niște domni, „samantari de meserie”, care-mi spun așa, cu lux de amănunte „ băiatu, băiatu, stai jos că nu vedem meciul”, scuipând semințele mai ceva ca un lăutar ce oferă câteva dedicații LIVE, da știu, este o comparație grotească. 

Bun, mă așez jos, să nu supăr lumea, deși ar fi trebuit, mă bucur de startul partidei. Galeria lui Dinamo a fost superbă, am remarcat-o rapid, au cântat fără oprire deși ploua neîntrerupt. Descopăr pe parcurs că stau lângă doi scouteri, unul din Belgia, respectiv Franța, care au venit să urmărească fotbaliștii sub 18 ani. Am stat și am discutat câteva chestii interesante despre fotbalul românesc și cel belgian, câteva comparații, despre asta o să vorbim într-un alt articol, în curând.

Toate bune și frumoase până în minutul 10, atunci când în primul rând al tribunei a doua observ că avem de a face cu 50-70 de persoane „dedicate” fotbalului în totalitate. Aici vorbesc de un „cor de cefe late” care au înjurat tot meciul, trebuie să recunosc, erau foarte inventivi, de fel publicul românesc este așa. Au început ușor să apăra fazele și cu ele și înjurăturile, primul vizat a fost jucătorul nostru de națională, hai că îl știți, Steliano, din câte am înțeles, publicul de acolo o cunoștea foarte bine pe mama sa, dar nu înțeleg de unde?  Au fost atenți să nu scape nimeni de la Dinamo, nici măcar jucătorii Viitorului nu au avut parte de un tratament mai bun, săracul Coman doar el știe cu ce a greșit în viață. Acești amatori de spectacol și-au permis luxul de a înjura și copiii de mingi din păcate, va dați seamă câtă cultură și bun simț zac în ei.  In primul rand nu pot sa inteleg prezenta lor la o partida de fotbal, personal imi place sa le spun „ antrenorii din tribuna” sau  „corul de specialistii”.

Suporteri Viitorul

După toate astea sunt întrebat de cei doi scouteri, de ce persoanele din față sunt atât de violente pentru că nici măcar nu se marcase vreun gol, parcă mi se făcuse rușine față de ei, deși nu aveam nicio treabă cu cei din față mea. Am zis, hai să îmi apăr țara, le zic ăstora să înțeleagă că așa e publicul din România, că sunt mult mai pasionați de acest fenomen. ( ce minciună am putut să spun)

 Intrebarea mea pentru voi este asta, credeți că nu au înțeles aia câteva înjurături celebre de pe la noi? Cu prima ocazia, cum ajung în Belgia o să le zică ălora de publicul „pasionat” de la Constanța și uite așa merge vorba proastă despre țara noastră, că așa e la noi, din păcate minoritatea decide pentru toți.

 Acum că v-am spus această mică povestioară care cu siguranță va sună foarte cunoscut, trebuie să ne gândim serios dacă publicul românesc merită spectacol fotbalistic de calitate? Oare când o să vorbim despre civilizație și bun simț pe stadioane, indiferent că ești ultras, spectator sau simplu iubitor de fotbal. Este vorba că vom crește greșit generațiile ce ne vor urmă, că îi vom face să înțeleagă greșit fenomenul numit fotbal. Deja toată treaba asta se resimte de multă vreme în fotbalul românesc, nicio echipă nu reușește din păcate să vândă mai mult de 200-300 de abonamente pe sezon și trebuie să ne punem întrebarea de ce? Nu cred că este vorba doar de stadioane sau despre faptul că echipele din România nu se ridica la nivelul așteptărilor. 

Dinamo Ultras

Fenomenul ultras este unul deja cunoscut în România și trebuie să recunoaștem că Dinamo are cea mai frumoasă galerie din țara, fie că unora le place sau nu, am văzut-o la Ovidiu cum a cântat fără oprire, deși ploua fără întrerupere și vremea era împotrivă lor asta nu le-a stat în cale, din contra parcă a fost un impuls pentru ei. Atunci când ești în galerie trebuie sa te simți că într-o familie și de multe ori am fost în PCH și am trăit momente memorabile, cred că putem spune că Dinamo datorită galeriei „traieste”. Am remarcat acest fapt și cred că putem fi un exemplu pentru alții, da, pentru „samantari” sau pentru acel „cor” de care spuneam mai sus. Nu trebuie neapărat să fi ultras, trebuie doar să iubești fotbalul, atunci o să ai bun simț față de fenomen și de cei care îl practică. 

Gândește-te și  la juniorul de lângă tine, el o să te urmeze pe stadion și contează foarte mult ce mentalitate îi vei oferi!

loading...

Leave a Reply