post

Noul Dinamo suntem noi

Noul Dinamo suntem noi Voi incepe cu un citat dintr-un personaj parte a realității triste pe care o trăim. ” E foarte bine ce face Negoiță trebuie să își de-a seama suporterii ce înseamnă un om care dă bani la fotbal… Suporterii care cred că sunt tari, să pună ei două milioane și să ia clubul. ” (Gigi Becali).

Iată ce concluzie oameni buni! Ce-o fi înțelegând acest ateist al religiei fotbal din acest fenomen? Doar atât : banii. Cât bagă și cât scoate . Sună simplist de perverso- materialist . El refuză să înțeleagă sau să recunoască că acești bani sunt mișcați și înmulțiți de către acești “consumatori” de fotbal care sunt microbiștii. Deaceea e clar că FCSB-UL e pușculița lui Becali și cam asta e și Dinamo pentru Negoiță . Fariseismul în fotbalul de la noi a fost și va fi întotdeauna la modă. Puțini au fost patroni suporteri care să se gândească și la profitul pasiunii clubului administrat .
Ei ” bagă bani” și trebuie respectați pentru asta . “Săriți de pupați cucoana!” , cum spune o zicală din folclorul urban. Nu din cauza sărăciei avem noi un fotbal modest, ci numai și numai din cauza lor și a gândirii de bișnițari balcanici coborâți parcă din vremea fanarioților și a lui Pazvante Chiorul. Fotbalul performează in tari mai sărace decât România pentru că orice sport se bazează pe talent pe care dacă îl îmbraci cu haina profesionalismului nu ai cum să nu ai succes. Liga 1 produce și acum bani, mai nou atrage și investiții în infrastructură, doar că e înțesat de oameni nepregătiți sau doar în căutare de profit imediat. Așa e la Dinamo acum. Politica clubului condus de Negoiță e un șablon al stilului de a conduce o grupare fotbalistică în anii 2010.
Dar ce mai e acum Dinamo ca să ne mai temem de ceva? Negoiță a venit ca un salvator dar s-a comportat și se comportă și acum ca un impostor. A cumpărat Dinamo la caiet ca de la un chioșc din Obor. Și nu în totalitate. Lotul de jucători, drept de folosință al stadionului, al numelui și locul în Liga 1. Nimic mai mult. Acum e nevoit să pună pe masa lui Badea cele două milioane și a început să stoarcă . Episodul Piatra Neamț e doar un pretext. Posibil să avem de-a face cu un teatru ieftin. Cu un ocean de laturi mediatice in care e scăldat acum numele Dinamo , situație din care Negoiță ar putea ieși din nou ca un salvator și ca unică alternativă pentru ca Dinamo să nu dispară.
Dar Dinamo nu poate să dispară pentru că are mai multe mlădițe care își așteaptă doar altoiul. Cunoaștem cazuri recente. Dacă ar fi totuși să vândă cele două milioane sunt doar momeala , cu hârtiile pe care le are în sertarul birou ar putea să scufunde corabia unui eventual investitor cu tot cu plasele de pescuit. Nu ar trebui să ne temem de nimic atâta timp cât vorbim aceeași limbă. Un Dinamo nou , renăscut numai din cenușă se poate ridica. Nu ne temem de play aut și nici chiar de Liga a doua. O casă nouă nu poate fi construită peste o cocioabă. Avem nevoie de o autorizație de demolare și de una de construcție. Dar nu înainte de o deparazitare , de o sterilizare a mediului în care habitează acum acest club. E nevoie de noi acolo lângă echipă , până la acea nouă ordine mondială.
Așa cum e ea modestă, mediocră, e ceea ce numim noi astăzi Dinamo. De aici din fața unui monitor sau a televizorului nu reprezentăm nimic ca suporteri. Clubul acesta a încăput pe mâinile unui no-name care a transformat numele Dinamo într-un nickname. Totul se face cu oameni. Oameni dedicați, oameni pasionați, cu dinamoviști adevărați. Dacă nu vom înțelege asta ne putem aștepta la ce e mai rău. Viața de suporter dinamovist a devenit mai grea decât viața de român în România, iar ca dinamovist nu poți emigra. Ambele situații se pot schimba totuși în bine dacă vom redeveni noi.
loading...

Leave a Reply