AcasăEditorialMi-e dor sa am emotii

Mi-e dor sa am emotii

Stiam ca participarea in acest play-out va fi una complicata, nu din punct de vedere al clasarii pe primul loc,  dar ma gandeam ca in aceste 14 meciuri ramase de disputat va fi necesar un efort sustinut. Un efort de a imi pastra entuziasmul.

In momentul in care Dinamo a pierdut la Giurgiu, iar peste cateva zile s-a ratat si calificarea in semifinalele Cupei Romaniei, practic sezonul a cam luat sfarsit pentru Dinamo. Locul 7, 8 sau 9, nu este nimic altceva decat confirmarea faptului ca avem cel mai slab sezon din istorie. 

Il inteleg pe Florin Bratu cand spune ca ar fi vrut sa joace in play-off, pana la urma si el cred ca ar fi vrut sa dispute meciuri cu miza adevarata pentru Dinamo, acum evoluam in ”relegation round”, dar nu ne batem la retrogradare, deoarece suntem prea buni in comparatie cu adversarii. Suntem in purgatoriu fotbalistic.

Chiar si in aceste conditii ce nu sunt propice performantei, el incearca sa obtina maximul din ceea ce se poate obtine, anume sa propuna cativa tineri pentru sezonul urmator, este daca vreti tema recurenta din ultimele luni. E bine sa gasesti bucurii in lucrurile mici, sper ca voi sa reusiti, dar cand privesc imaginea de ansamblu, ma simt putin descumpanit. 

Acest sezon este unul cu adevarat de cosmar pentru mine, aveam atat de mari sperante la startul sezonului, ma uitam la ceea ce scriam  in lunile iunie si iulie, la fel si colegii mei, chiar credeam ca Dinamo poate fi o candidata cu mari sanse la castigarea titlului de campioana. Poate nu am fi castigat, dar eu personal nici nu ma gandeam ca nu vom fi pe podium cand se va trage linie. 

Increderea a fost inlocuita destul de repede cu ingrijorare, iar in final a fost doar profunda dezamagire. Poate pentru unii ce au trait 40-50 de ani alaturi de Dinamo va parea insignifiant, dar totusi sunt dinamovist de 20 de ani, nu am trait semifinale de cupe europene, dar am avut parte de sezoane in care Dinamo era campioana, in care ora exacta in fotbalul romanesc se dadea in Stefan cel Mare.

Din pacate, generatiile ce vin din urma nu vor fi trait acest sentiment si va trebui sa le explicam cum Dinamo candva era cea mai puternica echipa din campioanat. Imaginile sau povestile nu spun intreaga poveste deoarece duc lipsa de emotii. Bucuria de a vedea triumfand nu poate fi explicata. Una din consecintele mediocritatii la care suntem supusi, este posibilitatea sa ne pierdem identitatea. De aceea nici nu ma supar cand vad fani atat de suparati pe parcursul echipei si de ceea ce se intampla, pentru ca ii inteleg atat de bine. Prefer sa ii vad sincer nervosi, suparati, asta inseamna ca le pasa si constientizeaza faptul ca Dinamo nu trebuie sa fie aici, istoria ne obliga sa iesim din aceasta stare si sa redevenim ce am fost. 

Stiu ca perspectivele nu sunt nemaipomenite cu actuala conducere ce propune un buget de austeritate, dar trebuie sa ia sfarsit si acest campionat, sa punem punct acestui sezon negru. Dar macar vreau sa am emotiile adevarate traite pe parcursul unui meci cu miza, nu ceea ce simt in momentul de fata. 

Speranta intr-un viitor mai bun poate depinde si de noi in masura in care vom decide sa ne implicam in proiectele asociatiilor ce vor iesi in fata in urmatoarea perioada, indiferent de optiunea fiecaruia. Deoarece in fond fiecare dintre ele doreste sa ajute Dinamo sa iasa din aceasta pasa. Plecarea sau nu a lui Negoita nu o decidem noi, dar esecul unui proiect de tip „socios” depinde de noi si de implicarea noastra. Daca insa vom sta pe margine, ceea ce se intampla nu va fi doar exceptia. 

loading...
Articole similare

RADIO DINAMO PATREON

- Advertisment -spot_img

SUNTEM PESTE TOT

82,000FaniÎmi place
15,100AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Cele mai populare