post

Dorințele nu se împlinesc de Crăciun

Ele sunt rezultatul unei munci care poate da roade doar atunci cand te trezesti la realitate. Chiar si Mos Craciun e o fita simbolica a celor care nu au fite.

Pentru ei Craciunul e Nasterea Domnului. Pentru ei Dinamo e ca o casa care are si o masa, la care se aduna si pun pe ea tot ce au mai bun si intotdeauna gasesc, cat o fi saracia de mare. Treizeci si trei e o cifra vibranta. E munca jucatorilor lui Dinamo dupa prima parte a sezonului. Meciul cu ACS Poli Timisoara vine pentru o linie al unui subtotal al primei jumatati a lui 2017-2018.

Mergem la Popa la sfarsit de Post, nu sa ne marturisim sau sa ne miluiasca, ci sa ii luam in cel mai pur stil muncitoresc cele 3 puncte. Altfel , viata de apoi nu va fi un iad , va fi un chin. Fara ele vom alege un alt sfant , altul decat cel de pe 1 ianuarie fara a uita sa il blestemam , ca niste tate tafnoase de la tara, pe cel care pe 7 ianuarie sufla in lumanari, iar pe noi ne tine la lumina unui muc de lumanare la capataiul unui suferind care nici nu moare, nici nu traieste.

Inceputul lui 2017 ne-a gasit cu o echipa, in momentul de fata aliniem alta, iar la anul, fara sa fii Baba Vanga , poti prevedea ca vom avea un alt aliniament al primului 11. De altfel, Dinamo urmeaza parca un ciclu al clorofilei. Inverzim primavara, iar toamna ne cad fructele inca necoapte si ne mai invadeaza si omida de taraba. Ideal ar fi sa fim ca graul, verzi aproape 4 anotimpuri, iar vara sa culegem roadele, aurul holdei.

Din pacate insa, dinamovistii au asistat neputinciosi, in anul care se incheie, la o degringolada planificata. Plecari si veniri stranii si inexplicabile, pierdute parca in buzunarul cu notite contabile al unui buzunar de la spate. Nimic nu mai e intamplator. Sa priviti atenti , nici balonul nu mai e atat de rotund , e “betic”. Și nu suntem nici placuti domnilor de sus. Carui fapt i se datoreaza programarea majoritatii meciurilor lui Dinamo lunea? Nu o fi asta prima cauza a mediei de 2100 de spectatori pe meci, apoi jocul slab si ambientul “Gropii”?

Sa mai spunem si ca la inceputul campionatului ,cand mai jucam si noi cate ceva , vin fluierasii si ne tin in vama erorilor pana trece intai turma dar si cardurile de capre . Chiar si asa, se pot face lucruri mari si cu bani mai putini. De un lucru e nevoie: profesionalism . Dar acesta este un cuvant prea greu de despartit in silabe de catre un nume format din doi termeni scurti si la diminutiv care a creat un Dinamo Bucuresti la diminutiv. Partea buna ca noi il vedem intotdeauna la superlativ. Acolo se simte nevoia cronica, nu acuta, de oameni care au castigat o paine din fotbal. Orice paine, cat de mica, preparata de acesti oameni, ar fi suficient de satioasa si gustoasa pentru toti dinamovistii.

Nu de un “David” avem nevoie acolo , s-a dus vremea prastiilor, ori acest David e oricum din categoria imprastiatilor nu a celor care il pot rapune pe “ciobanoiul Goliat”. Și nici de uriasi transformati in prichindei din nevoia unei paini negre, nu mai avem nevoie. De la Romera la Nemec, toti fac parte din echipa, mai putin Penedo , care e si portar si oricum e peste linie, pentru ca aceea linie de 7, a pazit-o cel mai bine dintre toti, ceilalti sau ocupat mai mult de celalalt 7.

La Timisoara, fie ca vor ramane dupa, fie ca vor pleca, vor avea nota maxima pentru anul asta , adica 6, daca vor obtine cele 3 puncte. Individualitati nu mai avem, vedete oricum nu mai exista in fotbalul nostru… Tactic va vorbi Miriuta prin ei. Pe 18 , Vasile si trupa sa de tranzitie, vor juca un meci de 36 de puncte pentru un loc de Play-off. Apoi ne linistim si ne dorim un 2018 fara spectacole fotbalistice la masa verde, in spatele unor porti inchise de mediocritate. Hai Dinamo !!!

loading...

Leave a Reply