Laurenţiu Brănescu era cât pe ce să se lase de fotbal, pentru că nu voia să fie portar.
„Sincer, nici eu n-am vrut să fiu portar, niciodată nu mi-am dorit, dar așa a fost să fie. M-am lăsat de fotbal câteva luni, pentru că nu mă lăsa antrenorul meu. Îl chema Emil Popescu, nu mă lăsa să ies din poartă. Mie nu-mi plăcea absolut deloc să stau în poartă, mi-era frică de minge, eram foarte fricos când eram mic. La un moment dat, am plecat la alt club, la Oltchim Râmnicu Vâlcea, și m-a lăsat să joc fundaș central.
Când am trecut la juniori B, la 16 ani, deja debutasem la Vâlcea, care ma băga prima repriza în poată, a doua pe teren, și țin minte că la un meci cu FC Arges, cu juniorii, a venit domnul Ianovschi, marele antrenor Ianovschi, si mi-a zis ca nu fac bine ce fac. Tu trebuie să stai doar în poartă, ca doar acolo în poată o sa ajungi cineva” , a rememorat Laurențiu Brănescu la Dolce Sport.
loading...
