Dinamo merge in play-out si acest lucru observ ca reprezinta un mare motiv de bucurie pentru cei care nu ne suporta, mergand de la rivali, pana la o parte a presei.
Unii il indica pe Mircea Rednic drept principalul vinovat pentru ratarea calificarii in play-off si „dau cu el de pamant” intr-un mod nu foarte obiectiv. Noi ne permitem sa nu fim obiectivi, dar eu o sa incerc sa fac o analiza la rece a motivelor ce au dus in final la ratarea obiectivului asumat din acest sezon.
Pentru al doilea an consecutiv mergem in play-out si nu este un motiv de bucurie, este desigur rusinos sa fim in continuare pe locul 11 si trebuie sa ne gandim de ce am ajuns aici. Nu doar de dragul de a fi sadici, dar pentru ca in urmatoarea perioada sa nu repetam greselile.
Din punctul meu de vedere, totul a inceput cu parcursul din play-out-ul sezonului trecut. Dinamo renunta, asa cum era si firesc, la serviciile antrenorului Vasile Miriuta si pe banca tehnica era numit un antrenor lipsit de experienta la nivel de seniori, dar care avusese rezultate la juniori, Florin Bratu.
Acesta a preluat o echipa cazuta din punct de vedere al moralului si spre meritul sau, a reusit sa redreseze corabia si Dinamo a avut atunci un parcurs excelent, am pierdut doar doua meciuri si am avut o evolutie incantatoare in foarte multe momente. Anumiti fani dinamovist atrageau atentia asupra faptului ca nivelul este unul scazut si ne imbatam cu apa rece, ne pacalim daca vom crede ca ceea ce se intampla in play-out, va continua si in stagiunea urmatoare. Mai ales ca Bratu a dat credit tinerilor in play-out, lucru de asemenea laudabil, dar care nu parea „fezabil” in sezonul regular.
Din nefericire, atat Bratu, cat si cei din conducere, au decis sa mearga pe acelasi nucleu de jucatori, sa fie pastrati jucatori cu experienta, alaturi de care sa joace si sa creasca. Numai ca strategia a fost schimbata din mers, de la o echipa care in primele trei-patru etape folosea cate 2-3 jucatori U21 in primul 11, s-a ajuns ca pe finalul mandatului lui Bratu sa fie unul singur in garnitura de start. Schimbarea strategiei din mers s-a facut si odata cu suplimentarea bugetului de salarii, pentru ca s-a realizat ca Dinamo nu are nicio sansa la primele 6 locuri in acele conditii. Aici vina apartine exclusiv conducerii, mai ales ca au oferit atata putere de decizie unui tehnician atat de tanar si lipsit de experienta.
Initial au fost adusi in vara doar cativa jucatori, dar pe salarii nu foarte mari, precum Delorge, Axente sau Popovici, inspre toamna au fost adusi Subotic, Cooper, Mezague, Gomelt sau Grozav, jucatori ce aveau salarii destul de mari. Cei mai multi dintre ei au venit dupa ce in prealabil Dinamo s-a despartit de un jucator cheie la mijlocul terenului, o plecare care ne-a costat scump, este vorba despre May Mahlangu. Mijlocasul sud-african nu s-a adaptat in Bulgaria, dar si mai rau pentru noi, a lasat o gaura neagra la mijloc, acolo unde nici Nistor nu a mai fost acelasi jucator.
Plecarea lui May, coroborata cu scandalul Nistor la Fcsb, a dus la scaderea randamentului decarului care era metronomul de la mijlocul terenului, cel care lega tot jocul echipei. Nistor nu a mai fost la fel in toamna dupa acele zile paguboase.
Sa zicem ca s-ar fi putut trece peste tot acel moment, daca Dinamo avea o campanie de transferuri reusita. Imi este greu sa mai indic vreun moment in istoria clubului, in care aproape toti jucatorii sa nu confirme. Au fost adusi atunci jucatorii: Axente, Sorescu, Gomelt, Cooper, Popovici, Delorge, Subotic, Grozav, Mezague.
Din acesti jucatori, doar Sorescu mai face parte din lot si probabil in cazul lui a contat foarte mult si faptul ca este inca jucator U21. A fost o campanie de transferuri catastrofala, unii dintre ei au avut si salarii mici sau medii, dar altii precum Gomelt, Grozav sau Mezague, mult peste media echipei. Deci nu a fost neaparat o problema de bani, cat de alegere si identificare a jucatorilor care sa poata ajuta pe Dinamo.
In tot acest timp, Florin Bratu, care incepuse bine sezonul, a inceput sa intampine probleme si a avut din ce in ce mai mari probleme in gestionarea situatiei, treptat a inceput sa piarda si vestiarul, Dinamo nu a mai castigat si am alunecat spre partea a doua a sezonului. Totul a culminat cu prestatia jalnica de la Iasi, unde, sa fim seriosi, jucatorii nu au vrut deloc sa il ajute pe antrenorul care trebuia sa castige pentru a putea sa isi pastreze postul. Urmau cautarile pentru un nou antrenor.
Desi e posibil sa imi iau si niste injuraturi, atunci s-a luat o decizie gresita, dar si pentru ca primele tinte au refuzat sa vina la Dinamo, ma refer la Edi Iordanescu sau Flavius Stoican. Avand si ceva presiuni din exterior, cei din conducere l-au numit pe Niculescu, un antrenor care fusese de mai multe ori pe lista scurta. A fost genul de mariaj in care s-a pornit gresit de la bun inceput, pentru ca s-a vazut ca nu i se acorda atat de multa incredere si ulterior au regretat decizia, pentru ca nici Niculescu nu avea experienta necesara pentru a putea scoate echipa la liman.
Atunci, presedintele Alexandru David, a luat o decizie controversata, dar si aplaudata de majoritatatea fanilor, numirea lui Mircea Rednic. S-a considerat atunci ca problema este de fapt pe banca tehnica, nu jucatorii. O concluzie gresita, deoarece sperantele ca Rednic va putea sa o duca pe Dinamo in top inca de la primul sezon, au inceput sa moara odata cu rezultatele negative si prestatiile jalnice ale unor jucatori care efectiv nu erau demni de Dinamo.
Desigur, aveam alte asteptari de la Rednic, nu a reusit deloc ce si-a propus in toamna, dar a realizat ca toata problema este la nivel de jucatori, dar si la nivel de strategie, mergand de la modul in care ei au fost adusi, pana la salariile oferite, bonusurile de performanta si alte chestiuni care trebuiau reparate.
Dinamo, dupa umilinta de la Giurgiu, practic isi anulase cam orice sansa la play-off, noi incepusem sa speram dupa primele doua etape din 2019, dar este total gresit sa indicam drept motivul pentru care s-a ratat calificarea in play-off, rezultatul de aseara. Au fost greseli peste greseli ce au dus la acest nefericit deznodamant, dar vestea buna ar fi ca ele nu se vor mai repeta, Rednic intelege ca play-out-ul este doar o modalitate de a evalua jucatorii si in vara sa decida pe cine va opri, nu va fi impresionat de niste victorii fade, impotriva unor echipe de rang inferior.
Acum nu mai decide in materie de transferuri un tehnician lipsit de experienta si nu mai sunt propusi jucatori de te miri cine, se lucreaza altfel si Rednic are experienta necesara, dovedita de-a lungul timpului, ca poate sa faca performanta, chiar si cu bani ceva mai putini. A propus deja jucatori care arata ca au calitate, ma refer la Montini, Aliji sau Klimavicius, urmeaza sa ii evaluam si pe ceilalti. Desigur, unii ridica deja semne mari de intrebare (da, ma uit la McDermott) ,dar o sa vedem pana in vara care este treaba cu toti.
Anul trecut s-a mers pe ideea de intinerire, acum se merge pe ideea de a construi ceva, de a crea premisele performantei si eu ader la aceasta idee, nu sunt „terminat” emotional dupa rezultatul de aseara, dupa ratarea calificarii in play-off, deoarece in sinea mea stiam ca acesta va fi deznodamantul. Eu sunt increzator in viitor si sunt sigur ca sezonul viitor nu ne va regasi in aceeasi situatie. Iubesc Dinamo la fel si merg pana la capat.
DOAR DINAMO BUCURESTI!
HAI DINAMO!
Lupta nu s-a incheiat, haideti sa fim cu totii Alaturi de Alin!
Pe Alin il puteti ajuta trimitand SMS cu textul ALIN la 8828 sau puteti dona in conturile de mai jos, pe numele Amariei Ciprian Marian:
EUR-RO21BTRLEURCRT0210258101
RON-RO71BTRLRONCRT0210258101
